În urmă cu două săptămâni, am abordat un subiect sensibil, dar extrem de important, pentru funcționarea economiei românești: exploatarea micilor producători autohtoni de către marile lanțuri de magazine și nevoia unor măsuri de intervenție din partea statului român. Astăzi, voi continua să mă refer la problemele cu care se confruntă ”piața” din România și voi aborda ceea ce se cheamă abuzul de poziție dominantă și concurența neloială.
Am observat cu toții că în super-marketuri, sunt tot mai multe produse care se vând “sub marcă proprie” sau cu alte cuvinte ca și cum ar fi fost produse și ambalate chiar de către magazinul respectiv. Aceste produse ”sub marcă proprie” sunt semnificativ mai ieftine decât celelalte produse din aceeași gamă, devenind astfel extrem de atractive pentru cumpărători.
Problema pe care doresc să o semnalizez este că producătorii sau comercianții români independenți sunt nevoiți să “concureze” cu aceste produse (care se identifică drept mărci proprii) în condițiile dezavantajoase și, uneori arbitrare, impuse de marile lanțuri de magazine, condiții ce nu se aplică însă și ”mărcilor proprii”. Aș aminti printre aceste condiții un volum minimal/maximal de produse comercializate în incinta super-marketului, un retur obligatoriu al produselor nevândute sau expirate, o plată a facturii la 90-150 de zile, o taxă de raft, o taxă de reclamă/promovare, taxa de deschidere a unei noi facilități, un tarif logistic/de transport și depozitare, etc.
Într-o astfel de ”piață”, nu este de mirare că, laptele care se vinde sub marcă proprie este 5 lei, în timp ce laptele sub marcă independentă ajunge la 8-9 lei, chiar și peste 10 lei!
În ceea ce privește calitatea acestor produse ”proprii” ale magazinelor, cele mai multe sunt din categoria ”low cost”, adică mai ieftine și de mai slabă calitate pentru a le păstra atractive, însă am întâlnit și cazuri când calitatea produselor a fost identică, uneori chiar și furnizorul, diferența fiind doar la preț!
Prin aceste practici comerciale abuzive ale marilor rețele internaționale de magazine, producătorii români ajung la mâna comercianților, ca să nu zic că încep să lucreze, mai degrabă, pentru supermarket-uri, evident, în condițiile și cu specificațiile tehnice ale acestora din urmă.
Și nu doar producătorii sunt dezavantajați de aceste poziții dominante ale marilor lanțuri comerciale. Micii comercianți autohtoni, magazinele mici din cartierele orașelor, încep să dispară sau se chinuie să supraviețuiască. Este greu să te lupți în prețuri și în reclame cu niște coloși internaționali care domină piața! Nu mai spun că un lanț de super-marketuri are și facilitatea de a se împrumuta din grupul din care face parte sau din țara de rezidență fiscală a societății-mamă la dobânzi avantajoase, în timp ce producătorii și comercianții români trebuie să se împrumute mult mai scump. Să tot progresezi în aceste condiții…
Nu în ultimul rând sunt afectate și interesele cumpărătorilor. De exemplu, românii cu venituri mici încep să cumpere tot mai multe produse ieftine și de slabă calitate și se expun astfel unor riscuri privind sănătatea! Vor cheltui mai puțin, într-adevăr, pe termen scurt, însă pe termen lung, costurile ar putea fi mult mai mari. Și nu doar pentru consumatori, ci și pentru bugetul public și societatea românească în general.
Unii dintre dumneavoastră vor spune că nu este nimic greșit în tot ceea ce se întâmplă pe piața românească și că așa este normal să fie într-o piață comună, extinsă și fără bariere. În teorie, vă dau dreptate. Practica însă ne dovedește că acolo unde instituțiile statului nu supraveghează așa-zisa piață liberă, comercianții, sau cu alte cuvinte intermediarii dintre cerere și ofertă, în goana lor după profit, tind să profite în mod incorect de poziția lor dominantă și să impună condiții dezavantajoase pentru alții. Tocmai de aceea, cred că, de exemplu, Consiliul Concurenței, dar și alte instituții ale statului ar trebui să joace un rol mult mai activ și să intervină, inclusiv prin sancțiuni, pentru a opri practicile necinstite.
Repet ce am spus și altă dată: nu mai putem accepta la infinit ca România să fie victima unora sau altora. Avem nevoie de o abordare patriotică din partea instituțiilor statului român, așa cum de altfel se întâmplă în toate țările UE și chiar din lume. România trebuie să aibă grijă de producătorii și consumatorii autohtoni, și nu de comercianții internaționali!
sursa – Declarație politică, Camera Deputaților, 19.04.2023
