Ziaristul ucrainean de origine română Marin Gherman s-a refugiat în România, împreună cu familia, după ce Rusia a atacat Ucraina. Ei au ales să locuiască, să muncească și să-și dea copiii la școală aici. Ziaristul a devenit parte a echipei Libertatea, iar astăzi el publică pentru publicul românesc o analiză necesară, bazată pe informații multiple și serios consolidate, despre relația dintre Ucraina și România.

Potrivit unui sondaj sociologic realizat în Ucraina la sfârșitul lunii martie, România a nimerit, în sfârșit, pe lista prietenilor ucrainenilor. Rezultatul acestui sondaj este un eveniment istoric pentru relațiile bilaterale – timp de decenii, România a fost considerată de o mare parte dintre ucraineni un dușman, un stat cu pretenții teritoriale, mulți fiind și astăzi reticenți față de politicile Bucureștiului.

În momentul de față, doar 1% dintre cetățenii ucraineni consideră că Bucureștiul este dușmanul Ucrainei, pe când acum 10-15 ani, România era văzută altfel.

Evoluții pozitive după 2014

Schimbarea a început să se producă după 2014. România a susținut calea europeană a Ucrainei, a fost solidară cu statul ucrainean în timpul conflictului din Donbas și Crimeea, iar acum, în 2022, societatea românească a demonstrat o deschidere și o compasiune exemplare față de refugiații din Ucraina.

Onest vorbind, nici acum, România nu se află pe primele locuri pe lista „simpatiilor” ucrainenilor față de vecini, cu lideri tradiționali ca SUA, Polonia și Lituania. Atitudinile ucrainenilor încă sunt puternic influențate de stereotipuri și de povara ideologică a trecutului.

Marea Unire din 1918, prezentată ca un act de ocupație

După ce regimul Ceaușescu a început să vâneze agenții sovietici în România și să construiască o variantă proprie a stalinismului național, relațiile s-au răcit foarte mult. Dovadă e reacția URSS, care a creat redacții de radio și TV pentru străinătate în limba română care să formeze „opinia publică corectă” în România și în mediul comunității de limbă română din Uniunea Sovietică.

În plus, în perioada sovietică, dar și după destrămarea URSS, se vorbea și se scria în manuale despre Marea Unire din 1918 ca despre „un act de ocupație” a Bucovinei de către România. Chiar și Zelenski a amintit acest lucru într-o declarație de acum doi ani, reluată masiv în această perioadă. 

Bucureștiul era prezentat ca un aliat al lui Adolf Hitler în cel de Al Doilea Război Mondial, despre trecutul care ne dezbină și nicidecum despre cel care ne unește.  

Așa a fost creată și menținută imaginea de dușman al României. Și nu doar la Moscova sau Dușanbe, ci și printre ucraineni, la Kiev, Odesa și Lvov, acolo unde „chestiunea românească” avea un înțeles imediat.

NATO și România – două sperietori devenite una

Tot în perioada sovietică, NATO era cea mai mare sperietoare pentru popor. Ideologii sovietici nu încetau să alimenteze populația cu o retorică defensiv agresivă față de alianța nord-atlantică, acea care vrea să atace poporul proletar unit împotriva „fărădelegilor” burgheze.

După destrămarea Uniunii Sovietice, Ucraina a rămas încă mulți ani o soră mai mică a Rusiei, iar serviciile ei secrete în unele perioade erau coordonate de Moscova.

Nu mai vorbim de perioada președintelui fugar Viktor Ianukovici, care a numit un ministru al apărării un cetățean rus cu domiciliu la Moscova, al cărui scop a fost distrugerea armatei ucrainene până în momentul anexării Crimeii din 2014.

Iar aderarea României la NATO a însemnat o schimbare majoră pentru Ucraina: două sperietori au devenit una.

Exercițiile militare de teama României au durat până acum 8 ani!

Până în 2014, România era inclusă în manualele de instruire a militarilor ucraineni ca un posibil agresor, iar forțele armate ucrainene simulau în timpul exercițiilor apărarea de atacul Bucureștiului. Toți erau în așteptarea unui război dinspre vest, dar el a venit din altă parte.

Neîncrederea în România, semănată în inimile oamenilor încă în perioada sovietică, cumulată cu unele dosare problematice în relațiile bilaterale româno-ucrainene și păstrarea sentimentelor de frică față de NATO – iată un prim tablou al imaginii de „neprieten” istoric al Ucrainei.

Dosare problematice în cadrul relațiilor bilaterale

Au existat și încă mai sunt multe dosare-problemă în cadrul relațiilor dintre Ucraina și România. Problema drepturilor minorității românești din Ucraina, diferendele teritoriale „moștenite” de la URSS, procesul de la Haga privind statutul Insulei Șerpilor, problema Canalului Bâstroe, o nouă legislație ucraineană în domeniul educației comunităților naționale și în domeniul presei minorităților – toate aceste dosare au pus lemne pe focul neîncrederii reciproce dintre cele două state.

Și acum, în plin război ruso-ucrainean, problema educației în limba maternă a românilor din Ucraina este nerezolvată, fiind limitate drastic drepturile la studii în limba română comparativ cu legislația precedentă.

Citeşte întreaga ştire: Astăzi, Zelenski vorbește Parlamentului, adică românilor. Un ziarist refugiat din Cernăuți descrie cum, din „dușmanul Ucrainei”, România a devenit prieten

Articolul precedentStand up comedy cu Florin Vasile Cîțu
Articolul următorUSR, atac dur la Iohannis și Hellvig: Nu putem accepta ca România să fie condusă de epoleți / Sunt oameni care, pe canale oculte, vor să pună o liniște de tip iliberal pe România