E știut că președintele Iohannis duce o viață de trudă fizică și intelectuală pentru binele românilor. Ei bine, atîta muncă nu se poate înfăptui fără pauze, iar cînd vorbim de pauze trebuie să le spunem în primul rînd week-end-uri, fiindcă ele, alături de schi, bucătăria moleculară și ședințele de bronzat la ultraviolete, sînt oazele de respiro ale primului om în stat. Aceste week-end-uri încep de obicei joia pentru președinte și se încheie cel mai des marțea, dar să spunem că, de dragul unei matematici de compromis, încep vineri dimineața și se termină duminică seara.

Statul îi asigură președintelui, pe durata mandatului, condiții de muncă și de viață la cel mai înalt nivel în localitatea unde se află locul său de muncă, adică în București. Numai că președintele își petrece week-end-urile la Sibiu, acolo unde neînlocuibila pedagoagă Carmen, prima doamnă a liceului românesc, are casele și serviciul. Iar ca să ajungă acolo, soțul ei face aproape săptămînal o costisitoare navetă de protocol, neprevăzută în Constituție și în legile nescrise ale bunului-simț.

Așadar, să facem niște socoteli. Un mandat de cinci ani are 260 de week-end-uri. Președintele petrece minimum două treimi la Sibiu, deci avem cel puțin 170 de deplasări pe mandat. Dacă Iohannis apucă să-și ducă la pînă la capăt cel de-al doilea mandat, se fac 340 de drumuri cu alai pe ruta București-Sibiu.

Convoiul prezidențial are, de obicei, patru mașini, mai toate puternice și scumpe, care consumă, în medie, cel puțin 12 litri de combustibil la suta de kilometri (cifra ascunde o mare modestie, fiindcă un Mercedes S sau un BMW seria 7 în configurație prezidențială sare liniștit de 20 de litri la sută). Distanța rutieră București-Sibiu e de 270 de kilometri, iar dus-întors înseamnă 540. O mașină consumă, deci, 64 de litri, iar patru mașini consumă 260 de litri, dacă se merge în limitele consumului standard, ceea ce nu e cazul. Să rotunjim, așadar, la 300 de litri consumați pe week-end. La un euro litrul, putem consemna 300 de euro dați pe combustibil. Să adăugăm la asta cuantumul din salariu și diurna celor opt ofițeri SPP, apoi cazările peste week-end la Sibiu. După tariful salariului mediu și al cazărilor la trei stele, ar ieși o factură de minimum 300 de euro pe om pe week-end. Pentru toată echipa de opt ar însemna 2.400 de euro pe week-end.

La astea trebuie adăugate întreținerea mașinilor, uzura, cauciucurile, reparațiile, achiziția de autorurisme de lux noi (sînt totuși 540 de kilometri înmulțit cu 340 de deplasări în zece ani, deci 183.000 de kilometri pe vehicul). Pentru o mașină premium cu acest kilometraj vorbim despre șase revizii a minimum 1.000 de euro bucata și minimum patru schimburi de anvelope a minimum 1.000 euro bucata (cifrele sînt, de fapt, mult mai mari). Piesele de schimb ajung la 4.000 de euro pe vehicul în zece ani, iar costurile cu asigurarile RCA și CASCO sînt de cel puțin 15.000 în zece ani. Deci costurile pe vehicul sînt de minimum 29.000 de euro pe cele două mandate. Pentru tot convoiul avem, așadar, cam 120.000 de euro în total doar costuri cu parcul auto. Dacă adăugăm benzina pe 340 de week-end-uri (300 de euro înmulțit cu 340 egal 102.000 de euro) și dacă adăugăm și factura SPP (2.400 de euro înmulțit cu 340 egal 816.000 de euro), obținem un milion și ceva de euro. În jurul acestui milion să fim siguri că există și alte milioane, invizibile, fiindcă lipsesc de aici costurile Poliției și costurile sociale ale personalului utilizat în cei zece ani (pensii, sănătate). Nu mai punem la socoteală casa de protocol de la București care stă degeaba, deși are costuri de amenajare și întreținere de multe milioane de euro.

În concluzie, mania președintelui Iohannis de a pune în centrul mandatelor sale week-end-ul de la Sibiu nu e doar un imn adus întregirii familiei, romantismului și lenei, ci și o ditamai factura, un cost neprevăzut niciunde în buget, dar achitat cu hărnicie de blîndul și ospitalierul nostru popor. (sursa)

Articolul precedentAplauzele „ceaușiste” ale parlamentarilor USR+ „m-au înfiorat!”
Articolul următorPSD: Iohannis poate pune capăt imediat crizei politice prin solicitarea demisiei lui Cîțu