Care e diferența când te omoară o mașină scumpă și una ieftină? Ce ne spune această diferență și cum devine moartea inegală

—-

Vasile Ernu: Care e diferența când te omoară o mașină scumpă și una ieftină? Nici una: rezultatul este moartea. Și totuși.

În ultimele texte din Libertatea spuneam că poate cea mai mare problemă din România și din Republica Moldova este nu atât sărăcia cât creșterea inegalității și inechității. Asta ascute un factor de risc social și violență socială imense.

Un tânăr de 19 ani îmbrăcat cu cele mai tari firme, cu un bolid de zeci de mii de euro, dintr-o familie avută se urcă drogat la volan și intră direct în oameni și omoară.

Schimbă ceva ca e bogat? Dar dacă era de culoare? Dar dacă era de altă religie? Dar dacă era sărac? Așa ca să variem stereotipurile. Putea fi și sărac, firește: cu toate că cu cât e mașina e mai mică riscurile pentru ceilalți sunt mai mici. Dar asta nu înseamnă că acolo nu e violență și risc de moarte.

Deci fără clasism și rasism: copiii sunt la fel – și buni și răi peste tot. Părinții și comunitatea poartă vina cea mare.

Dar două lucruri sar în ochi: de ce sărăcia, și chiar nivelul decent de viață, devin o rușine să ni le asumăm iar bogăția devine normă de afișare. Ba chiar devine vis, model – devine de o violență teribilă: prin orice mijloc să ajungem acolo. Exact ca în poza acestui copil: cum e să ai la 19 ani așa o mașină? Eu nici nu am văzut astfel de mașini decât în film. Este violent de imoral, de indecent – de ce vreți voi. Asta ne arat cât de inegală, nedreaptă și indecentă a ajuns această societate.

Societatea modernă a statului social dezvoltat se caracterizează prin reducerea diferențelor și inegalităților economice și de statut, nu prin creșterea lor. Iar bogăția de când e lumea și pământul se vrea ascunsă nu afișată: cind e prea afișată ostentativ și violent se termină rău – zice istoria.

Plus că mai arată spre originea banilor – averea și statutul nu au treabă cu muncă – ci cu totul altceva: dovadă că un copil și părinții lui pot afișa asta fără minimă abținere: ca pe un model de maxim succes în ierarhia valorilor.

Ce le spui la copiii tăi care văd asta? Când dintr-un salariu chiar mare nu poți avea niciodată așa ceva nici la 70 de ani. Să învețe și să muncească decent? Păi ce, sunt idioți? Văd modelele din jur pe care le promovează toată ”elita” – se visează aristocrați printr-un șmen, printr-o șmecherie pe bursă, bidcoini, jocuri, tranzacții imobiliare și alte droguri.

Bun, dar asta nu omoară – așa e? Așa e dar asta are efecte catastrofale.

Și vine ultima parte – echitatea și inechitatea. Și copilul săracului poate face la fel? O, da. Și al clasei de mijloc? O, da. Și al celui bogat? O, da. Doar că realitatea ne arată că cel sărac intră în 3 minute la bulău cu maxim posibil. Iar cel cu mașină de zeci de mii, cu mare avere și cu statut social înalt are șanse minime să intre: pentru că mașina mare e atât de vizibilă într-o societate inegală și inechitabilă încât ea trebuie să omoare pentru a fi văzută. Cu o astfel de mașină nu încapi în pușcărie – sau ești scos repede.

E atât de puternic statutul, mașina și averea încât are șanse mici de a fi pedepsit poate minim, de ochii amărâților să nu le vină idei.

Inegalitatea economică, de mașină și statut produce o inechitate juridică și socială totale.

Și asta e la scară globală: doar că la noi a atins cote medievale: ”noua aristocrație” – ”noii îmbogățiți” sunt scutiți de impozite și sunt de asupra legii.

Pentru toți ceilalți avem și dijmă și lege.

Doar moarte ne mai face egali.

PS: Mașina din poză îmi zice un cunoscător e intre 200.000 și 600.000 de euro. Mă depășește orice preț de mașină peste 25.000 euro. La ce folosește acest preț? La statut, firește – o lume în afara legii. Pentru corectitudine: el era cu altă mașină la accident – tot ceva de fiţe, dar mai mică! (sursa)

Articolul precedentUn bec lăsat aprins lângă stive de hârtie igienică, sursa incendiului din Băile Felix
Articolul următorSomnul de veci începe mereu cu moțăiala minții, cu acel „Arde-o, Costele, dă-i blană, că ne grăbim“ și cu „Ce dacă-s valuri? N-am venit la mare să stau pe mal“