Să ne aducem, dacă vrem, aminte:
Dealul Ciuperca, surpat /
Aerul respirat de orădeni – pericol mortal /
Magistrală de încălzire abia modernizată și crăpată /
Parcare supraetajată în care abia încapi /
Parcare subterană fără aviz de incendiu și cu scurgeri de apă /
Canalizarea din parcul industrial, deja stricată /
Străzi inundate după orice ploaie mai zdravănă /
Zeci de mii de arbori mutilați sau uciși /
Aeroportul, făcut praf /
Piața Unirii, crăpată și ținută în întuneric /
Locuri de parcare desființate, ca să ne oblige să plătim la privați /
Licitații făcute cu… cântec /
Salarii mai mici decât la Botoșani /
Milioane de euro de dat înapoi la UE, din banii orădenilor, pentru neregulile comise de Primărie…
O listă cu adevărat impresionantă (sic!) de merge și așa, de bine că se face, dar care, iată, nu este completă! Pentru că edilii pe care i-am ales (undeva la 30% dintre orădenii cu drept de vot…) pot mai mult și mai rău.
A venit acum rândul lucrărilor din cartierul Nufărul, unde cetățenii se revoltă împotriva calității proaste, ca de obicei, a lucrărilor efectuate de Primărie.
Așadar. Ori că se surpă dealul Ciuperca, ori că se crapă magistralele de apă sau de încălzire abia schimbate, ori că se inundă parcări abia deschise, pare că așa zisele realizări ale administrației locale sunt realizate ca să dureze doar până se fac niște poze și niște articole omagiale în presă. Apoi, gata! Nu trece mult și se strică.
O fi bine, doamnelor și domnilor?
Nu, doamnelor și domnilor. Nu e bine. Modul ăsta de lucru, în care dacă, prin absurd, se realizează ceva bun, toate laudele merg într-o singură direcție, iar în restul de 90% din cazuri (când se prăvale dealul, când se inundă parcarea abia deschisă, când pușcă țevile abia schimbate, când primești în mod repetat de la UE corecții financiare de 100%), criticile merg în orice altă direcție, nu mai poate continua așa.
În Oradea, doar laudele se concentrează, într-un singur loc, iar criticile se disipează mereu, mereu, ca semn al neputinței noastre comune de a vedea adevărul.
