Este de notorietate deja faptul că Stănel Necula, directorul Termoficare Oradea și omul primarului Ilie Bolojan a fost condamnat definitiv pentru tentativă de fraudă cu fonduri europene. Și totuși, Ilie Bolojan continuă, din motive doar de el știute, să îl țină în brațe. Pe bani!
Este la fe de nototriu faptul că ani de zile Ilie Bolojan promitea – ca de obicei, că dacă ar avea el în mână Aeroportul din Oradea, ar face minuni! Iar de peste patru luni, prin voturile PNL și ALDE din Consiliul Județean, Ilie Bolojan are la aeroport Consiliul de Administrație pe care și l-a dorit, cu omul lui în fruntea sa, și anume Gheorghe Răcaru, fost director al Tarom și al Blue Air. Și totuși, la aeroport nu se întâmplă nimic! Consiliul de Administrație impus de Ilie Bolojan nu a fost nici măcar în stare, de patru luni, să își semneze propriile contracte de mandat!
Și cum ar putea să se întâmple? Pentru că omul lui Ilie Bolojan, la fel ca și personajul de la Termoficare, se ocupă, de fapt, cu altceva!!
Jurnaliștii de la bzi.ro, într-un articol din 2018 intitulat: Compania aeriană Blue Air, în ghearele sistemului. Cine este omul care a profitat de arestarea lui Nelu Iordache, fac dezvăluiri deosebit de grave despre omul lui Ilie Bolojan! Să citim împreună ce au descoperit jurnaliștii de la bzi.ro:
”Astfel, in data de 6 aprilie 2013, la patru luni de la arestarea preventiva a patronului Blue Air, Gheorghe Racaru– fost director general al Tarom, pe atunci actionar minoritar al Blue Air, convoaca pe neasteptate Adunarea Generala a Asociatilor, scopul acelei adunari fiind chipurile suspendarea lui Nelu Iordache din functia de administrator, motivul declarat fiind “imposibilitatea desfasurarii activitatilor societatii datorita starii de arest a administratorului”. Scopul nedeclarat, dar dovedit ulterior de actiunile intreprinse de Racaru, dar si prin decizia instantei de anulare a acelei suspendari netemeinice, a fost acela al desemnarii unui Consiliu de Administratie compus din: Ionascu Adrian, Vizental Rudolf, Philips Elen, adica persoane care puteau si doreau sa participe la planul pus la cale de Racaru Gheorghe, respectiv vanzarea de indata a prosperei afaceri Blue Air catre societatea infiintata de o colaboratoare a sa mai veche si extrem de apropiata– Luciana Paunescu–, impreuna cu alti trei asociati aflati tot in sfera de influenta socio-profesionala a lui Racaru (fosti piloti la Tarom, unde Racaru a taiat si a “spanzurat” ani la rand).
Parte din planul bine pus la punct al partenerului de afaceri Racaru a constat in inlaturarea administratorului actionar, arestat la acea data, pe motivul aparent al bunelor intentii de administrare a activitatii societatii, pentru ca imediat sa se treaca la actiuni de dispozitie asupra patrimoniului acestei societati. In acest context, ulterior inlocuirii lui Nelu Iordache, administratorul statutar, a fost convocata inca o Adunare Generala Extraordinara a Actionarilor pentru ziua de 09 aprilie 2013, adunare in care s-a stabilit modul de lucru al Consiliului de Administratie si transferarea patrimoniului societatii de aviatie catre o alta societate comerciala cu denumire asemanatoare, respectiv S.C. Blue Air-Airline Management Solution S.R.L., societate care era infiintata si controlata prin interpusi – asa cum am aratat – de catre Gheorghe Racaru si administrata de catre Constantin Zamfir Tudor.
Astfel, hotararea nr.192 din 09 aprilie 2013 a reprezentat actul juridic care a stat la baza transferului patrimoniului societatii S.C. Blue Air Transport Aerian S.A. catre Blue Air-Airline Management Solution S.R.L. Consiliul de Administratie desemnat de Gheorghe Racaru si subordonat aceluiasi personaj a trecut la etapa urmatoare a preluarii ostile a Blue Air, companie privata de aviatie de mare succes, devenind campul de lupta pe care au fost luate, incepand din acel moment, o serie de decizii care de care mai contradictorii. O prima miscare de acest fel a avut loc cateva luni mai tarziu, in data de 26 septembrie 2013, la sediul societatii BLUE AIR TRANSPORT AERIAN SA (n.r.- actualmente BATA SKY IMOBILIARE SA), care era condusa de catre Consiliul de Administratie compus din Ionascu Adrian – director adjunct, Rudolf Vizental – administrator judiciar al actionarului majoritar Romstrade si Ellen Philips, cetatean american– consultant in probleme de aviatie. La acea data s-a incheiat de catre reprezentantii ANAF – Gaina Emil si Toghe Ion – procesul verbal nr. 5635 cu privire la instituirea unui sechestru pentru bunuri mobile apartinand societatii. Procesul verbal de sechestru a fost intocmit in prezenta lui Ionascu Adrian, in calitate de Director General Adjunct si membru in Consiliul de Administratie al S.C. Blue Air Transport Aerian S.A., si ar fi trebuit sa impiedice tot sirul de actiuni care au culminat cu transferul activitatii Blue Air Transport Aerian SA catre o mica si noua companie infiintata de Racaru si interpusii sai.
Furtul… legal pus la cale de Racaru
Astfel, s-a inceput si s-a realizat transferul patrimoniului societatii Blue Air Transport Aerian SA catre o societate nou infiintata de catre persoane din anturajul apropiat al Directorului General al Blue Air, Gheorghe Racaru, personaj cheie in aceasta epopee juridico-financiara, pe fondul absentei si lipsei de aparare a actionarilor Romstrade si a lui Nelu Iordache. Scopul final al intregului mecanism pus in aplicare de catre Racaru a fost, de fapt, realizarea unui transfer de patrimoniu catre o societate comerciala nou infiintata (Blue Air – Airlines Management Solution, societate constituita cu cateva zile inainte de participarea la asa-zisa licitatie organizata de Racaru pentru a se da o aparenta de legalitate furtului. Directorul General al Blue Air, Gheorghe Racaru, folosindu-si vasta retea de relatii sociale, profesionale si foarte multe politice, a intervenit pe langa sefii ANAF de la acea vreme si care aveau functii de conducere si puteau asigura crearea unei aparente legale in privinta acestui transfer de patrimoniu profund ilegal. Asadar, in vederea asigurarii unei aparente de “vanzare” a bunurilor, Racaru si colaboratorii sai au elaborat un plan de actiune, ce se realiza in mai multi pasi, respectiv: evaluarea defectuoasa a Blue Air, atat din punct de vedere al bunurilor mobile si imobile, cat si din punct de vedere al profitului obtinut. Evaluarea a fost facuta de o firma care era specializata in evaluari de imobile, nicidecum in evaluarea de companii aviatice, domeniu absolut aparte din punct de vedere al criteriilor si standardelor de evaluare. Pentru indeplinirea acestui punct al planului, s-a solicitat opinia unui expert evaluator care in cauza de fata a fost desemnat in persoana profesorului universitar Ion Anghel care, contra unui onorariu considerabil in valoare de 50.000 de euro, a dispus efectuarea unui raport de evaluare in cuprinsul caruia a facut afirmatii nereale si nelegale, in vederea stabilirii unor evaluari defectuoase, favorabile ideii de a se realiza vanzarea fondului de comert al Blue Air, precum si a bunurilor mobile si imobile apartinand acestei societati. Astfel, in cuprinsul raportului de evaluare a S.C. Blue Air Transport Aerian S.A., profesorul universitar Anghel a incalcat principiile pe care le promova in lucrarile sale stiintifice, ajungand la concluzia ca situatia financiara a Blue Air era atat de dezastruoasa si disperata chiar, din punct de vedere economic, incat se impunea gasirea unui partener care sa fie disponibil sa preia prin transfer intreaga afacere.
Calaul cu chip de “salvator”
Dupa intocmirea acestui raport de evaluare si folosind umbrela unei renumite case de avocatura, atat prin nume, cat si prin componenta, respectiv Nestor Nestor Diculescu Kingston Petersen, s-a trecut la etapa a doua a planului vizand furtul Blue Air. De precizat faptul ca S.C. Blue Air Transport Aerian S.A. era o societate pe actiuni, actionarul majoritar fiind S.C. Romstrade S.R.L., care era deja in insolventa la acea vreme si era administrata de Casa de Insolventa Transilvania – filiala Bucuresti, prin partenerii Andrei Cionca, Andreea Cionca, Rudolf Vizental, deci si la acest nivel exista sustinerea pentru un plan minutios gandit dinainte si pus in aplicare de Racaru, actionarul minoritar in Blue Air, director general al acestei societati, dar si director general in nou infiintata societate care a preluat “salvator” patrimoniul Blue Air si a inceput sa il exploateze in detrimentul actionarilor initiali; de asemenea, e de mentionat ca S.C. Blue Air Transport Aerian S.A il avea ca actionar si pe Nelu Iordache, cel care in perioada respectiva se afla in arest preventiv, asadar, nu mai exista nicio alta persoana care sa se poata opune planului de sustragere a patrimoniului Blue Air . Foarte important de mentionat, in acest context, este tripla postura a actionarului S.C. Blue Air Transport Aerian S.A. , Gheorghe Racaru, care ocupa si functia de director general al acestei societati si care, imediat a devenit directorul general al nou infiintatei Blue Air – Airline Management Solutions.” (sursa: bzi.ro)
Nu știm dacă o face intenționat, cu interes, sau dacă are doar ghinion (sic!) la oamenii pe care ni-i aduce în Oradea, dar cu siguranță Ilie Bolojan pare – conform dezvăluirilor de mai sus, un foarte prost judecător al caracterelor și al istoriei experților cu care NE înconjoară…
foto: bzi.ro
