Din când în când se mai iscă oleacă de agitație pe seama viitorului lui Klaus Iohannis. Ba se zvonește că i s-ar pregăti un ditamai postul la NATO, ba alții, mai informați, îl dau drept sigur șef ba la Comisia Europeană, ba la Consiliul Europei, ba la Consiliul European. Singura problemă este că nimeni nu îl întreabă și pe împricinat dacă are, cu adevărat, planuri de viitor. Nu înseamnă că ar și răspunde, dar, din când în când, câte o întrebare n-ar strica.
În 2024, pe 13 iunie, Klaus Iohannis împlinește frumoasa vârstă de 65 de ani. Într-o țară normală, care nu vrea să-și elimine prematur seniorii, exact în ziua de 13 iunie 2024 colegii l-ar sărbători în cancelarie pe profesorul de fizică Iohannis, i-ar face cadou o superbă vază, ar ciocni un pahar de șampanie, ar ronțăi câte o felie de tort de la cea mai bună cofetărie din Sibiu, după care, cu lacrimi în ochi, s-ar despărți, urmând ca fiecare să meargă pe la casele sale. Din acel moment, Klaus Iohannis ar deveni un pensionar liniștit, cu ciclu de cotizare complet și cu vârsta legală de pensionare împlinită.
Din păcate, nu suntem acea Românie normală pe care însuși președintele ne-a promis-o într-una dintre campaniile sale electorale. Suntem o țară barbară, care-i chinuie pe bătrâni, punându-i să muncească până la epuizare.
Așa va munci și domnul Iohannis, săracul, până pe 21 decembrie 2024, ziua în care un nou președinte, ales la fel de democratic, va depune jurământul în fața Parlamentului. Asta înseamnă că, deși ar putea să se dedice activităților preferate încă din iunie, domnia-sa va fi forțat, practic, să tragă tare încă șase luni și opt zile.
Crede cineva că, după o viață de sacrificii în slujba patriei și a comunității, domnul președinte va mai avea chef să se chinuie pe la Bruxelles, acolo unde își au cartierul general toate instituțiile alea unde este dat drept viitor șef? De ce ar face-o? Pentru glorie? Va fi acumulat suficientă în zece ani ca președinte cât să nu-i mai trebuiască după aia. Pentru binele Europei și al omenirii? Da’ ce, omenirea sau Europa s-au zbătut măcar puțin pentru ca președintelui nostru să-i fie mai ușor, mai bine? Și atunci, pentru ce s-o facă? Pentru bani?
Nici la bani președintele Iohannis nu va sta, la 65 de ani, foarte rău. Va primi o pensie așa cum primesc toți cetățenii României, la care se va adăuga o pensie ca fost șef de stat, în valoare de 75% din salariul președintelui României, ceea ce acum ar însemna aproape 19.000 de lei pe lună. Dacă nu se abrogă legea prin care și primarii primesc pensii speciale, în funcție de numărul de mandate, Iohannis își va pune în cont și o astfel de pensie, pentru cele patru mandate pline de la Sibiu. La astea se vor adăuga: un cabinet de lucru cu chiria plătită de stat, salariile a doi angajați la cabinet, cheltuielile pentru întreținerea reședinței oficiale plătite de stat, dacă nu alege să primească de la stat chiar o reședință oficială, paza reședinței și cea personală asigurate de stat, automobil și combustibil plătite de stat. Și cum președintele nu va putea nici măcar la pensie să locuiască în toate cele șase case pe care le deține, va mai scoate ceva bani frumoși și din chirie. Așadar, nici pentru bani n-ar avea vreun motiv real să-și continue activitatea după terminarea celui de-al doilea mandat prezidențial.
Cel mai probabil, în serile prea geroase, după o zi petrecută la schi, președintele va sta în fața șemineului, cu una dintre căsuțele sale pe genunchi, povestindu-i acesteia cât de multe a făcut el pentru țară, în timp ce vara nu va mai avea timp de povești seara, căzând răpus după câte o partidă de golf. Când te așteaptă un asemenea program, mai poți oare să-ți imaginezi că ai sta închis într-un birou, fie el și de mare șef european, trebuind să dai explicații de fiecare dată când ai o absență mai îndelungată de la serviciu? (catavencii.ro)
