Florin Vasile Cîțu nu ar fi trebuit să fie ministru de Finanțe în România. Pentru că în nici o țară din lume, vorbim despre țări cât de cât normale la cap, nimeni n-ar fi îndrăznit să propună drept ministru de Finanțe pe unul care a încercat un atac speculativ la adresa monedei naționale. Bine, nu doar că a încercat un atac speculativ la leu, dar este și atât de prost încât nici măcar nu i-a reușit.
Un partid care are în componența numelui cuvântul „Național“, cum este PNL, nu l-ar fi făcut senator pe unul care a atentat la unul dintre atributele naționale ale unui stat suveran, moneda. Niciun partid politic interesat cu adevărat de soarta celor pe care vrea să-i guverneze n-ar fi defilat pentru Senat și mai apoi pentru Finanțe cu unul care, dacă ieșea speculația, ar fi atins grav veniturile și economiile românilor.
De aia Florin Cîțu n-ar fi trebuit să ajungă nici senator și cu atât mai puțin ministru.
Florin Cîțu n-ar fi trebuit să ajungă ministru după avizul negativ din comisiile parlamentare. Dar a ajuns. Florin Cîțu n-ar fi trebuit să mai fie pe lista miniștrilor după ce a renunțat la mandatul de premier pe care i-l încredințase Iohannis. Dar a fost.
Avem, în Florin Cîțu, un ministru care n-ar fi trebuit să fie și un politician care, se vede treaba acum, n-a avut nici o jenă să se folosescă de funcție pentru a-și ajuta familia. În loc să se ocupe de ceea ce ar trebui să se ocupe un ministru de Finanțe, Florin Cîțu a găsit destul timp ca să încerce să rezolve problemele pe care părinții săi le aveau cu ministerul pe care speculantul valutar a ajuns să-l conducă.
Desigur, Florin Cîțu nu are nicio vină în ochii partidului său. Nu, nu. De fiecare dată se găsesc scuze din ce în ce mai halucinante. Cade site-ul IMM Invest pentru că a fost făcut prost? Da’ de unde!E vina hackerilor naționali și internaționali. Crește deficitul bugetar imediat ce ajunge PNL la putere? Nu e vina lui Cîțu sau a faptului că a decis să plătească niște miliarde aiurea pentru niște rachete din care am primit, în trei ani, doar poze. E vina grelei moșteniri. Acum e vina lui COVID-19 pentru dobânzile extrem de mari la care se împrumută Cîțu. Iar pentru favorizarea familiei sale prin desființarea departamentului juridic din Ministerul de Finanțe nu este de vină Cîțu, ci PSD-ul.
Florin Cîțu nu este, însă, un accident în politica românească. Florin Cîțu începe să fie sinonimul ciocoismului instituționalizat, al nepăsării sfidătoare, al disprețului fără limite.
Pentru că l-au susținut, promovat, impus în funcții, Alina Gorghiu și Ludovic Orban nu vor plăti nici o amendă. Vor scăpa de această abominație mai ușor decât a scăpat Orban de poza chefului din biroul de la Guvern.
În definitiv, ce a făcut Cîțu? Nimic. Dacă încerci să-i aduci în discuție comportamentul, inclusiv această ultimă dezvăluire despre folosirea ministerului întru favorizarea propriei familii, se răspunde în cor: da, da’ ăilalți ce făceau? Păi, unii făceau pușcărie, de exemplu, pentru mult mai puțin.
Florin Cîțu, ministrul care n-ar fi trebuit să fie, nu este un accident. Nu este un coș benign pe care îl storci și-l dezinfectezi pentru a scăpa de el. Din păcate, Florin Cîțu este doar unul dintre simptomele unei boli pentru care, de 30 de ani, nu găsim niciun leac, o boală care va lăsa în urmă victime, cicatrici de neșters și, poate la fel de important, un munte de datorii în care ne vom avânta fără speranță.
Florin Cîțu n-ar fi trebuit să fie ministru, n-ar fi trebuit să fie senator, n-ar fi trebuit să poată decide nimic legat de viețile atâtor oameni. Și, totuși, o face. Poate doar atât merităm, în definitiv. (sursa)
preluare din catavencii.ro | autor – Patrick André de Hillerin | titlul original – C-un Cîțu toți suntem datori
