Rer-ui Rer și iarăși Rer…, ne scrie o orădeancă. Doamna, care se afla în această după-masa pe strada William Shakespeare din Oradea, a sur-prins o echipă a RER în exercițiul, probabil, uneia dintre preocupările ei favorite: tăieril…, pardon!, toaletarea de copaci sau, pe românește, tăiatul de crengi. Posibil ca însuși cuvântul toaletare să permită firmei facturarea serviciilor la prețuri mai mari. Cine știe…
Oricum, orădeanca s-a arătat extrem de nemulțumită de faptul că în zona unui liceu, în perioada ieșirii elevilor de la școală, echipa RER nu s-a sinchisit să avertizeze trecătorii cu privire la operațiunea în plină desfășurare, deși ea se întâmpla lângă o școală și deasupra unei alei! Niciun panou, niciun con portocaliu, doar sunetul drujbei, de undeva, de sus, dintre crengi, ne scrie aceasta. Feriți-vă singuri copiii de RER, mai scrie doamna.
Curat lucru, am adăuga noi, în a șasea cea mai bună (sic!) destinație europeană, atât localnicii cât și turiștii au ce vedea. Civilizație, în primul rând și lucrul bine făcut… Pe lângă, să nu uităm, țânțari!
