Așa cum piticii au obsesia creșterii, mediocrii sînt bîntuiți de triumfalism. Iar cînd toate astea se adună în aceeași făptură, apare efectul Cîțu: un succes paralel cu realitatea, în care toate cresc. Nu e vorba numai de creșterea economiei, detectabilă doar cu tehnicile literaturii SF, ci de multe alte creșteri.
Întîi, avem creștere la factura de gaz. Gazul se scumpește cu 65-300% în condițiile în care 70% din el e scos din rezervele locale, iar peste 50% are în spate capitalul de stat. Avem, apoi, creștere la factura de electricitate. Curentul se scumpește tot cam ca gazul, în timp ce peste 80% din producție e asigurată de stat.
Printr-o curioasă întorsătură a legilor pieței, liberalizarea românească a prețurilor la energie a dus nu la scăderea tarifelor prin creșterea concurenței, ci la creșterea lor explozivă. Firește că se poate invoca, cu jumătate de gură, creșterea prețurilor la energie pe piața internațională, după cum se poate aduce în discuție și lipsa de retehnologizare a unităților noastre de producție, dar altele sînt aici cauzele majore.
Dacă ne uităm la fiecare ramură energetică, observăm că și la gaze, și la electricitate există cîte trei producători majori, în timp ce la vînzare către consumatori există sute de companii. Poți cumpăra gaze de la 69 de firme, iar curent de la aproape o mie. Cele mai multe sînt firme de apartament, cu certificat de tranzacționare luat în condiții dăunătoare economiei și naturii și cu acționariat în rețeaua capilară a băieților cu ochi albaștri. Cele mai bine plasate în piață sînt companii străine multi- sau uninaționale, cărora statul român le-a cedat distribuția la presiuni externe.
Cînd spunem „condiții dăunătoare economiei și naturii“ ne referim, între altele, la zecile de SRL-uri care au construit microhidrocentrale pe cursurile unor rîuri protejate. Abandonate imediat după dobîndirea certificatului, aceste cazemate de ciment au mutilat definitiv ecosistemele și au exterminat specii rare de plante, pești, reptile, păsări și amfibieni. Un deceniu întreg, rețeaua celor pe care Băsescu îi numea hăhăind „băieții deștepți din energie“ a turnat betoane în inima naturii ca să treacă, în conivență cu guvernele, examenul de traficant de energie. Azi, aceste căpușe s-au sindicalizat, s-au aliniat la tarife cu firmele străine și, sub pretextul furnizat de Guvern – liberalizarea prețurilor –, au format un monopol penal, asistate de privirea umedă și părintească a Consiliului Concurenței.
Avem, e adevărat, și creștere la valoarea certificatelor verzi, impusă de UE statelor cu centrale termoelectrice neretehnologizate, așa cum sînt ale noastre. Dar asta nu arată decît incapacitatea crasă a Guvernului Cîțu, a președintelui Iohannis și a întregii politici externe românești de a negocia cu argumente reale și solide amînări și diminuări ale taxelor pe kilowatt, fiindcă amprenta de carbon a statelor înapoiate e mult întîrziată istoric față de statele dezvoltate. Cehia, Polonia și Slovacia se luptă deja cu Bruxelles-ul și au șanse bune de a obține o creștere în trepte, în condițiile în care au mai multă energie produsă din cărbune decît România.
Nesimțirea și prostia liderilor noștri politici sînt sursa de inspirație a scumpirii facturilor.
Trader-ii de energie speculează momentul în complicitate cu Guvernul, fac bani grei din veniturile subțiate ale consumatorilor casnici și pun bazele unei creșteri în cascadă a tuturor prețurilor de producție din economie. Legea consumatorului vulnerabil, care vrea, chipurile, să atenueze impactul asupra săracilor, e, în esență, o plată de la buget în contul samsarilor mari și mici, și nu o micșorare de tarife, deci tot o povară pe banii omului de rînd.
În fine, avem și creștere la pandemie. O creștere izvorîtă atît din natura dacică și suverană a poporului nostru, cît și din negarea politică a pandemiei, executată în primăvară-vară de conducătorii Cîțu și Iohannis.
Avem, în concluzie, creștere la frig și întuneric, la sărăcie și boală, la moarte și jaf, pe fondul unei accentuate instabilități politice și al unei predispoziții la furt organizat din avutul public și privat. Sînt întrunite condițiile apariției Evului Mediu timpuriu, imediat după trecerea popoarelor migratoare. E ceva la care Nicolae Ceaușescu n-a avut răgaz să mediteze, fiind împușcat pentru mai puțin.
