Din Italia până în Brazilia și până în Statele Unite, liderii politici se fac din ce în ce mai mult ecou al președintelui rus Vladimir Putin, îmbrățișând autoritarismul de extremă dreaptă.
În numeroasele alegeri care au avut loc acest an, o parte din democrațiile lumii au început să încline spre dreapta sau chiar extrema dreaptă, scrie Washington Post. Acesta pare să fie un al doilea val de dreapta, după șocul inițial al popularității lui Trump, Bolsonaro, Salvini, Le Pen și Orbán, un val care înlocuiește vechii populiști cu alții noi.
Alegătorii din Italia au ales luna trecută un lider naționalist al cărui partid propune o întoarcere de la efectele globalizării. În Brazilia, președintele de dreapta Jair Bolsonaro a injectat îndoială asupra rezultatelor candidaturii sale de realegere speculând că votul va fi manipulat împotriva lui într-o conspirație condusă de elitele țării. În Filipine, anul acesta, alegătorii l-au ales ca președinte pe fiul fostului lor dictator Ferdinand Marcos, alegând să rămână în politica omului puternic.
Liderii populiști din primul val au dovedit deja că nu sunt în stare să îmbunătățească situația din țările lor. Trump nu a fost reales, iar Bolsonaro se îndreaptă cu speranțe reduse către un al doilea tur de vot împotriva fostului președinte Luiz Lula da Silva
„Este mirajul unui lider care promite să mă apere. În momentul în care eu constat că modelul politic tradițional propus este mult prea complicat pentru nevoile mele să îl decriptez, este natural să migrez înspre liderul care îmi spune în cuvinte foarte puține, pe limbajul meu comun. De cele mai multe ori, acești lideri nu propun și soluții, ci doar critică sistemul”, explică pentru Europa Liberă unul dintre experții români care analizează fenomenul în mediul academic și guvernamental.
„Populația caută să se ralieze sub un lider pe care îl consideră suficient de puternic ca să le apere interesul”, explică acesta. Lipsa liderilor carismatici pare să fie una dintre cauzele popularității dreptei, care propune politicieni de multe ori incompetenți, dar care atrag atenția publicului.
Acești lideri autoritari, adesea populiști de dreapta, vin cu discursuri care mobilizează o parte a populației ce se simte dată la o parte de politicile curente, propunând soluții rapide, dar nerealiste. Pe măsură ce mai mulți astfel de lideri ajung la putere, mai ales în state cu mai multă putere la nivel internațional, ei redefinesc normele discursului și ale jocului politic
La treizeci de ani după ce căderea Zidului Berlinului și prăbușirea comunismului sovietic anunțau o nouă eră de guvernare democratică și o expansiune uriașă a comerțului global, un val de autoritarism a început să ia locul celui democratic inițial, scrie Washington Post.
Protestele și pasiunea emanând din ele pentru libertatea de a călători, de a face comerț și de a vorbi liber păreau să aducă promisiunea unei expandări a puterii populației – permițând democrației să fie eliberată în foste națiuni-satelit ale blocului estic. O promisiune similară a animat revoluțiile Primăverii Arabe (2010), deși acestea nu au produs o tendință durabilă spre democratizare în Orientul Mijlociu.
În ultimii ani, cetățeni din toate colțurile lumii au reacționat puternic la prefacerile economice și politice rapide, simțindu-se trădați de guverne și singuri în comunitățile lor pe fondul globalizării, a polarizării politice, a ascensiunii rețelelor sociale și a prăbușirii încrederii în instituții.
Drept urmare, au început să caute asiduu soluții naționaliste, în timp ce s-a creat o legătură tot mai strânsă între autocrații de extremă dreapta din alte locuri. De pildă, premierul Ungariei, Victor Orban, și probabil noul prim-ministru al Italiei, Giorgia Meloni, au fost aclamați la întrunirile Coaliției de acțiune politică conservatoare – un grup care a contribuit la propulsarea mișcării lui Trump în Statele Unite
Rezultatul deziluziei
„Tendința la care asistăm reflectă deziluzia din întreaga lume privitor la eșecul procesului democratic de a produce lideri eficienți și carismatici”, a declarat Nikolas Gvosdev, profesor de studii de securitate națională la Colegiul de Război Naval al SUA. „Din țară în țară, se răspândește ideea că avem nevoie de lideri puternici care să facă lucrurile să meargă. Și nu doar în politică: asistăm la valorificarea directorilor executivi din domeniul tehnologiei, precum Elon Musk, drept cei ce intervin să rezolve problema și să facă treaba.”
În SUA, lideri precum Trump și Joe Biden sunt la polul opus: pentru primul pericolul este socialismul pentru Biden este autoritarismul. Concepțiile lor reflectă diviziunile ce fac ca democrații din întreaga lume să îmbrățișeze lideri populiști de dreapta, care promit o revenire la ordine, la valorile tradiționale și o concentrare asupra frustrărilor oamenilor care muncesc
Definiția lui Trump a măreției Americii cuprinde și admirația sa fățișă față de lideri autoritari din întreaga lume. Recent, în cadrul unui miting electoral, Trump l-a lăudat pe președintele chinez Xi Jinping: „El conduce 1,5 miliarde de oameni cu o mână de fier. Da, cred că este inteligent.”
De asemenea, el l-a numit pe Putin, după ce a invadat Ucraina, „geniu”, exprimându-și admirația față de faptul că este un dur, un lider extrem de carismatic și mândru, care „își iubește țara”.
O creștere a popularității liderilor „puternici” mulți provenind din mediul de afaceri sau din alte medii apolitice
Nu este o coincidență faptul că liderii populiști – mulți provenind din mediul de afaceri sau din alte medii apolitice – se bucură de o creștere rapidă în popularitate în mai multe țări simultan. „În fiecare dintre aceste țări, mișcările de extremă dreapta au exploatat resentimentele acutizate de globalizare”, a declarat Kathleen Frydl, istoric la Universitatea Johns Hopkins, care studiază instituțiile conservatoare
„Fiecare țară are propriile motive pentru care autoritarismul devine atrăgător, propriile inegalități sau tensiuni rasiale. Dar există o validare în toate aceste țări, în care liderii de extremă dreapta îl pot indica pe Putin ca model de autoritate și control.”
Potrivit lui Moisés Naím, fost ministru venezuelean și în prezent cercetător la Carnegie Endowment for International Peace (Washington), regimurile autoritare au trei rădăcini comune: populismul, polarizarea și post-adevărul.
Liderii populiști „folosesc << divide et impera >> pentru a explica absolut totul. Prin politica identitară, partidele devin ca niște cluburi sportive, împărțind oamenii în tabere inflexibile. Iar odată cu ascensiunea rețelelor de socializare, totul este permis și oamenii nu mai știu pe cine să creadă, ceea ce ne duce în era post-adevăr”, a spus Naím.
Într-o perioadă în care guvernele din întreaga lume consideră că este „extrem de dificil să livreze ceea ce cetățenii simt că merită”, cei trei P generează o dorință pentru ordinea promisă de liderii autoritari, a declarat Naím, autorul cărții „The Revenge of Power”.
Cu toate că există un consens asupra faptului că partidele și mișcările autoritare au câștigat teren în multe țări, succesul final și impactul de durată al acestui val de populism de extremă dreapta rămâne un subiect aprins de dezbatere.
„La fel de repede cum mișcările autoritare câștigă avânt, îl și pierd pentru că nu-și pot respecta promisiunile”, a spus Gvosdev. „În mod inevitabil, se prind în capcana corupției, deoarece au o abordare de tipul << reguli pentru tine, dar nu pentru mine >> “, a explicat expertul, oferind drept exemplu cazurile lui Bolsonaro, Orban și Rodrigo Duterte, fostul președinte al Filipinelor, care în cele din urmă au fost luați în vizor pentru ipocrizie și pentru neregulile din administrațiile lor.
Însă analiștii sunt împărțiți în privința problemei dacă tendințele autoritare tind să se stingă atunci când un lider autoritar părăsește scena. Unii spun că ar fi greșeală să presupunem că plecarea unei astfel de figuri anunță sfârșitul capitolului autoritarist al țării respective.
Însă analiștii sunt împărțiți în privința problemei dacă tendințele autoritare tind să se stingă atunci când un lider autoritar părăsește scena. Unii spun că ar fi greșeală să presupunem că plecarea unei astfel de figuri anunță sfârșitul capitolului autoritarist al țării respective.
SUA este în pragul unei astfel de schimbări, a spus Gvosdev: „Întrebarea este dacă Trumpismul poate fi susținut de un lider mai eficient sau urmează modelul de a nu se transpune cu ușurință la altcineva”. (ziare.com)
