Persoanele cu dizabilități se lovesc zilnic de nepăsarea autorităților. Cu toate că România s-a angajat în 2006 să rezolve problema rampelor în termen de 6 luni, nici azi, la 15 ani distanță, nu se oferă acces persoanelor cu deficiențe locomotorii în toate instituțiile publice.

În Bihor, de exemplu, chiar agenția desemnată să facă verificări în acest sens nu are o rampă conform standardelor impuse.

– Nu vă ajut să prindem unul de o parte, unul de alta până sus?
– Pot, cum să nu?! Mă lăsați pe partea asta.

Tânărul în scaun cu rotile, purtat pe brațe până la etajul 1 al Prefecturii Bihor, reprezintă imaginea umilinței. O umilință la care sunt supuși zilnic oamenii cu dizabilități locomotorii.

Multe dintre instituțiile publice nu au rampe de acces și nici platforme motorizate. Iar acolo unde există sunt fie defecte, fie prost gândite. Este și cazul rampei de la Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Bihor, exact instituția responsabilă de verificări în acest sens.

– Bogdan, vii să ne ajuți că nu putem…
– Alunecă foarte tare!

Din cauza înclinației foarte mari a rampei, persoana în scaunul cu rotile întâmpină dificultăți. Atât la urcare, cât și la coborâre.

Ovidiu Milian, președinte Asociația „Nu ești niciodată singur”: Ajung în fața unei asemenea rampe ca și cea de față și pur și simplu stau afară și așteaptă pe cineva și este frustrant să vezi că nu poți să te descurci.

Gabriela Iova, șefa AJPIS Bihor: Probabil că un unghi dacă ar fi putut permite lățimea clădirii, ar fi trebuit să fie un pic mai departe.

Iulian a ajuns în scaunul cu rotile în urma unui accident de motocicletă, în 2012. Lucrează ca IT-ist, conduce o mașină adaptată și încearcă să fie cât mai independent.

Și accesul în locuințe reprezintă o provocare

Iulian Stan, persoană cu dizabilități: Destul de greu, și cu locurile de parcare în preajma instituțiilor, și cu accesul. Clădirile fiind vechi sunt un pic greu de accesibilizat, dar cred că se poate cu puțină tehnologie.

Pentru unii până și accesul în propria locuință reprezintă o provocare. Nicolae Pârvu are 60 de ani, un picior amputat și locuiește la bloc. Rampa de acces are 45 de grade, un pericol pentru oricine. În lipsa unei rampe funcționale, când ajunge acasă, cu greu se descurcă.

Nicolae Pârvu, persoană cu dizabilități: Au fost și 2-3 sponsori care s-au oferit să mă ajute. Primăria mi-a dat o hârtie că asociația de proprietari se ocupă de așa ceva. Dar când m-am dus la președintele de asociație și l-am rugat mi-a spus că el nu funcționează după legile astea.

Laurențiu Lazăr, președintele Fundației de Scleroză Multiplă din România: Persoanele cu dizabilități nu sunt integrate. Adică ar trebui să vedem mult mai multe persoane cu dizabilități pe stradă și nu se întâmplă.

Nouă instituții publice au fost verificate anul acesta de inspectorii sociali din cadrul Agenției Județene pentru Plăți și Inspecție Socială Bihor. Toate au primit avertismente din partea echipelor de control. (digi24.ro)

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.