La peste cinci ani de la lansarea a ceea ce am crezut cu toții că avea să fie proiectul său de mandat și, în sfârșit, educația ar fi intrat într-un proces de consolidare și reformare, cifrele și datele statistice ne demonstrează că Președintele României a făcut fix opusul. Prin „România Educată”, Klaus Iohannis a monopolizat domeniul tocmai pentru ca nimeni să nu perturbe marasmul școlii românești. Rând pe rând, toate guvernele din vremea sa (USL 2.0, tehnocrații, cele ale PSD, Guvernele Orban I și Orban II sau Guvernul Cîțu), nu s-au atins de educație, nu care cumva să-i încurce cineva marele proiect al Președintelui.
România Educată, debut aniversar
Pe 24 ianuarie 2016, la aniversarea celor 157 de la Unirea Principatelor Române și puțin peste un an de la preluarea mandatului de Președinte al României, Klaus Iohannis anunța proiectul său de mandat: România Educată.
„Așa cum am spus la început, lecția Micii Uniri este mai actuală ca niciodată. Una dintre marile reforme din Principatele Unite a fost o nouă lege a școlii românești, cea din 1864. Deplin conştient de importanţa rolului pe care îl are educația în viața unei națiuni, sunt determinat să împlinim împreună marele proiect pe care l-am numit „România educată”. Chem toți oamenii politici responsabili să mi se alăture în viitor în acest demers. Piatra de temelie a unei națiuni o reprezintă educația, iar prin intermediul unui sistem de învăţământ eficient şi performant se construieşte viitorul unei țări. Nu voi ceda tentației să facem lucrurile în grabă. Vreau să clădim cu înțelepciune și atenție acest proiect a cărui uriașă miză este o Românie capabilă să ofere cetățenilor săi șanse egale și opțiuni solide de carieră.”, ne anunța cu entuziasm Klaus Iohannis.
La fel de entuziaști au fost și cei care l-au crezut, sperând că, în sfârșit, educația va primi mult solicitatul 6% din PIB și reforma va fi una „nemțească”.
Ironia sorții este că, de atunci și până în prezent, bugetul alocat educației nu a sărit de 4% din Produsul Intern Brut, ba chiar a scăzut când la putere au fost „guvernele sale”, ajungându-se la minimul istoric de 2,5% din PIB în 2021. Pe regula consacrată că, dacă vrei să îngropi un sistem, îi tai finanțarea. Iar ministrul Sorin Cîmpeanu fix asta face. Nu scoate o vorbă despre subfinanțarea cronică a educației românești, în timp ce ne explică doct că scăderea, de fapt e creștere. Peste câțiva ani, probabil, va împrumuta și domnia sa o replică celebră: „Atât s-a putut!” (Cu bani puțini).
Mai mult, toate rapoartele de țară ale Comisiei Europene, precum și edițiile recente ale Monitorului Educației și Formării al Comisiei subliniază gravitatea situației: „cheltuielile României pentru educație rămân printre cele mai scăzute din UE”. Și de aici încep consecințele.
