Ioana Ene Dogioiu: Despre posibilitatea alegerii lui Klaus Iohannis la președinția Consiliului European nu se discută în mod serios în Europa, cel puțin nu deocamdată, tema fiind una de interes electoral și tactic pentru PNL.
“Mi-aș dori ca dl Iohannis, un român, să devină președintele Consiliului, dar sunt mai multe impedimente”, a explicat pentru SpotMedia.ro europarlamentarul Renew, Dacian Cioloş, direct implicat în negocierile pentru alcătuirea actualei conduceri a UE.
Actualul președinte al Consiliului, Charles Michel (Renew Europe), avea mandat, al doilea, până în noiembrie, însă a anunțat că va candida la alegerile europarlamentare, deci va demisiona în iulie, pentru a prelua mandatul din PE. Ce va urma?
În primul rând, trebuie înțeles că nu există noțiunea de președinte interimar, temporar al Consiliului, spune Dacian Cioloș. Dacă titularul nu își mai poate exercita funcția, există două variante:
-ori funcția este exercitată temporar, până la alegerea noului președinte, de liderul țării care deține președinția semestrială a UE, așa cum era înainte de Tratatul de la Lisabona din 2009;
-ori liderii UE aleg un nou președinte pentru un mandat de doi ani și jumătate, care poate fi reînnoit o singură dată.
Cum Ungaria va prelua din iunie președinția UE, după demisia lui Charles Michel, prima variantă ar fi ca președinția Consiliului să fie exercitată de Viktor Orban, ceea ce, din motive lesne de înțeles, nu este o perspectiva prea strălucită.
Varianta a doua, adică alegerea unui nou președinte al Consiliului, care să înceapă mandatul în iulie, este, fără îndoială, preferabilă. Dar e nevoie de un spațiu de manevră.
Motiv pentru care asupra lui Charles Michel sunt unele presiuni să își anunțe demisia mai repede, încă în președinția UE belgiană, astfel încât să fie timp pentru negocierea și alegerea noului președinte al Consiliului până vine Ungaria la rând, după cum sugerează Politico.
Publicația citează politicieni europeni care susțin că nu e normal ca Charles Michel să intre în campania electorală în funcția actuală.
Dar pozițiile de top din UE au și ele o logică politică, arată Dacian Cioloş. Nu se poate ca popularii să aibă și șefia Comisiei, și PE, și șefia Consiliului. Celelalte două partide din majoritatea actuală nu vor accepta așa ceva.
Iar dacă alegi acum un popular la conducerea Consiliului, practic antamezi aranjamentul politic de vârf post-alegeri și trebuie să faci negocierile post-electorale în funcție de acest element deja fixat, explică Dacian Cioloș.
Asta ar însemna ca popularii să prefere funcția de președinte al Consiliului față de președinția Comisiei Europene, ceea ce e greu de crezut. Favoritul pentru Consiliu, potrivit Financial Times, Mario Draghi este independent de marile familii politice. Alti doi candidați vehiculați, premierul Spaniei și cel al Danemarcei, sunt socialiști.
“A avea un președinte popular al Consiliului și, în același timp, un președinte tot popular (al doilea mandat al Ursulei von der Leyen, eventual) la președinția CE este aproape imposibil, dată fiind configurația politică previzibilă după alegerile din iunie”, spune Dacian Cioloș.
Iar de această dată negocierile se anunță extrem de grele, având în vedere că blocurilor actuale li se va adăuga probabil și un destul de consistent bloc suveranist.
Iar dl Iohannis nu are, spun surse politice europene, statura, anvergura politică europeană pentru ca în jurul lui să fie făcute jocurile. La o adică, cu mult mai bine plasat la populari este premierul croat Plenkovic, ceea ce s-a văzut deja în statutul european al țării sale.
Și atunci de unde acest scenariu cu promovarea și demisia lui Iohannis, analizată și pe lung și pe lat de media din România?
Pe de-o parte, este posibil ca dl Iohannis să fi ridicat coada sus doar, doar îl vede cineva de la Bruxelles și se gândește la el.
Că ar fi gata să demisioneze și să lase România pentru orice cracă mai înaltă și cu protocol mulțumitor pentru viitor s-a văzut deja de pe vremea când ridicase, la fel de penibil, coada pentru șefia NATO.
În mod cert, însă, acest scenariu pare profitabil politic pentru PNL, de unde a și fost lansat.
1.Este mobilizator pentru un partid complet demoralizat și fără nicio perspectivă la nivel național în afară de a vedea ștanga cu care stă la remorca PSD.
2.Apoi, este un argument în plus în negocierea cu PSD pentru mutarea prezidențialelor în septembrie, împreună cu localele, un scenariu care nu avantajează cine știe ce PSD.
Dacă tot am rămâne din iulie, și oficial, fără președintele ales, să fie pregătiți cu alegerile cât mai rapid.
Tot o tactică de negociere a PNL este și amenințarea lansată pe surse că, în cazul unui scor prost la europarlamentare, care scor se va întâmpla dacă PSD le tot torpilează electoratul, vor ieși de la guvernare și va rămâne PSD singur la guvernare să o deconteze singur.
Adică, liberalii se vor desprinde singuri de oscior, cât de mititel ar fi el, își vor lăsa primarii pe sec fix în vara dinaintea alegerilor ca să-i vadă plecând încolonați spre PSD, își vor lăsa clienții fără sinecuri și se vor duce să chițăie în Opoziție, în timp ce PSD îi va acuza că lasă țara la greu cum i-au acuzat și ei pe useriști? Foarte greu de crezut.
3.Dacă dl Iohannis demisionează ca să preia protocolul de la Bruxelles, președinte interimar al României devine Nicolae Ciucă. Care Nicolae Ciucă, dacă ar intra în prezidențiale din poziția de președinte interimar, ar avea, cred liberalii, o șansă în plus să câștige, inclusiv să devină candidat unic al celor două partide.
Înțeleg că mulți liberali cred și speră sincer în acest scenariu. Altele nu le-au prea rămas. (spotmedia.ro)
