printreranduri.net: Deși nu sunt „antivaccinist”, nu voi fi niciodată de acord ca statul să oblige în vreun fel (direct sau indirect) un om să facă ceva cu propriul trup împotriva propriei convingeri și a propriei voințe! 

Nu bagatelizez virusul și boala provocată de acesta, însă cred totuși că omenirea a supra-reacționat în fața ei, o reacție exagerată venită în primul rând din cauza subdezvoltării sistemelor de sănătate. Iar acest lucru se vede acum, cel mai bine, la noi în țară. În plus, multe „măsuri” au fost și rămân exagerate.

Și asta atât din prostie, cât și ticăloșie, pentru ca unii să profite big time de pe urma crizei.

Că în rest, multe dintre „măsuri” rămân de neînțeles. Oameni perfect sănătoși sunt închiși în casă și nu au voie să iasă pe stradă doar pentru că nu s-au vaccinat și nici nu au trecut prin boală! Un abuz imens făcut de „autorități”, care nu sunt în stare să gestioneze corect și eficient criza sanitară!

După 1 an și jumătate de „luptă” a „autorităților” cu virusul, România a ajuns într-o situație mai nasoală decât a fost la începutul pandemiei. Retrăim același film prost de anul trecut, dar parcă scenariul de acum e și mai trist. De ce?

Pentru că „autoritățile” s-au bazat strict doar pe vaccinare (care a eșuat lamentabil) și nu au luat nicio altă măsură pentru a evita dezastrul. Când guvernanții au văzut că marea majoritate a populației nu se vaccinează, dar totuși ei insistă doar cu această singură soluție (nu introduc testarea obligatorie gratuită, nu cumpără nici măcar medicamentele necesare pentru cei care ajung în spitale), înseamnă că ori nu sunt capabil să propună și alte soluții adaptate (populației), ori nu vor! Așa cum a recunoscut și Cîțu: românii sunt triați (a tria = împărți un grup de obiecte sau de ființe pe categorii, după anumite criterii, separând, alegând; a selecționa, a clasa)!

Adică cetățenii de rangul 2, cei ne-vaccinați, merită să moară…

Am ajuns atât de speriați și de disperați să ne salvăm viețile, încât acceptăm o existență dezumanizată, care nu are nimic în comun cu o viață normală. Am ajuns să acceptăm foarte ușor abuzuri grosolane și încălcări ale legii și ale bunului-simț. Oare tot ce contează este să supraviețuim fizic? Cu orice preț? Chiar și prețul unei vieți în izolare, departe de familie și de lumea socială. Departe de normal, însă plin de frici și angoase. Pierderea raţiunii, sentimentul de înstrăinare de realitatea în care trăim, dar și înstrăinarea totală a omului de sine însuși, precum și permanenta agitaţie emoţională au devenit trăsăturile vieții cotidiene.

Tot ce contează sunt doar activitățile „esențiale”, munca și mersul la shopping…

Uneori și mie îmi place să las lumea în urmă și să mă retrag în bârlogul meu. Când însă statul vrea să îmi facă bine cu forța și pentru asta mă ține în arest la domiciliu, izolarea nu mai e așa de dulce.

Deși nu sunt „antivaccinist”, nu voi fi niciodată de acord ca statul să oblige în vreun fel (direct sau indirect) un om să facă ceva cu propriul trup împotriva propriei convingeri și a propriei voințe! Binele făcut cu forța nu mai e bine, e tot rău, doar că ne mințim noi că e altceva. A frânge voința cuiva e un rău mai mare decât binele pe care poate vrei să i-l faci. Să obligi pe cineva (direct sau indirect) să se vaccineze e ceva pur și simplu de neconceput pentru orice om de bun-simț! Iar un guvern care insistă cu o astfel de abordare și nu e capabil să găsească o alternativă și pentru proștii și dobitocii (așa cum sunt văzuți și catalogați de guvernanți și de unii vaccinați) care nu vor să se vaccineze este un guvern eșuat.

La fel, nu am nicio autoritate să îndemn pe cineva să se vaccineze. Fiecare dintre noi avem dreptul suprem de a ne asuma propria viață, inclusiv propria moarte dacă așa vrea cineva! Nu vreau să conving pe nimeni, nici să se vaccineze, nici să nu se vaccineze. Fiecare acționează cum crede el de cuviință, pentru că oricum fiecare scapă cum poate. Suntem pe cont propriu în acest stat eșuat.

Nicio „autoritate” nu are dreptul să-ți impună nimic cu privire la propria sănătate, la propriul trup! Nu mai vreau abuzuri în numele unui așa zis bine comun. Și nu mai vreau ca aceste „autorități” eșuate și în care nimeni nu mai are încredere să ne oblige la ceva, când ele nu au fost în stare să facă minimul necesar pentru pregătirea valului 4. Nici teste, nici medicamente, nici paturi, nimic!

Sper ca măcar atât să pricepem, dacă „drepturile și libertățile” le-am abandonat în fața unor promisiuni deșarte. Am mai spus-o: nicio „autoritate” nu ne poate garanta sănătatea, mai ales nu aici în România, cu un sistem sanitar în colaps și cu autorități eșuate! În schimb, libertatea odată pierdută ne va fi extrem de greu să o luăm înapoi de la niște ticăloși care pretind că sunt „salvatorii” noștri.

Aveți grijă de sănătatea voastră și nu renunțați la libertate!

sursa: printreranduri.net

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.