Ioan Mang, deputat PSD Bihor: Soarta comunităților istorice de români care trăiesc peste granițele țării noastre a reprezentat dintotdeauna una dintre preocupările mele de om politic și parlamentar. De câte ori am ocazia, cu prilejul unor delegații sau invitații la evenimente, vizitez aceste comunități pentru a afla direct de la frații noștri problemele cu care se confruntă, pentru a prelua și transmite mai departe mesajul lor.
Consider că avem obligația morală de a proteja aceste minorități românești mai ales acolo unde ele sunt în suferință. Despre românii din Ucraina am tot vorbit în ultimul timp, pentru că, din păcate, odată cu izbucnirea conflictului armat cu Rusia, soarta lor a cunoscut o înrăutățire. Minoritatea de români din Ucraina s-a confruntat cu probleme grave privind educația și folosirea limbii materne încă de pe vremea sovieticilor, însă acum situația românilor din Bucovina și Sudul Basaribiei pare a fi disperată și disperantă.
Am sperat, la fel ca toți românii, că după întâlnirile dintre președinții Iohannis și Zelenski și vizita premierului român Marcel Ciolacu la Kiev, inclusiv ședința comună a celor două guverne, că oficialii ucrainieni își vor schimba abordarea față de minoritatea românească, mai ales că au și anunțat că renunță la sintagma de limbă „moldovenească”.
În aceste condiții, la fel ca premierul Ciolacu, m-am enervat și eu teribil după ce a văzut știrea apărută în mass media cu manualele în „limba moldovenească” pregătite de editura didactică din Ucraina. M-am mai liniștit abia după ce am aflat că acele manuale au fost pregătite înainte de a se pune în aplicare decizia celor două guverne și că pe 18 octombrie 2023, Cabinetul de Miniștri al Ucrainei a emis o hotărâre de guvern în acest sens, această hotărâre fiind în curs de implementare. Manualele școlare care vor fi tipărite după adoptarea acestei hotărâri vor fi cu titlul de „Limba română”. Mizez pe buna credință a părții ucrainiene și pe faptul că vor acționa cu celeritate și vor acorda o atenție sporită acestei probleme atât de sensibile.
Nu trebuie însă să stăm nici prea liniștiți în această privință. De ce spun asta? Pornesc de la o informație dezvăluită săptămâna trecută la Bruxelles de către ministrul de externe al Ungariei, domnul Peter Szijjarto. Acesta a prezentat public faptul că Ministerul Educației din Ucraina a transmis o circulară către unitățile de învățământ în care solicită ca limba oficială de stat, adică limba ucraineană, să fie folosită nu doar în timpul orelor de curs, dar și în pauze, în comunicarea dintre cadrele didactice și elevi, chiar și în școlile unde majoritatea elevilor este compusă din minoritățile etnice – maghiară, română, etc.
Nu am nicio îndoială asupra veridicității celor declarate de ministrul de externe al unei țări din Uniunea Europeană. Dacă așa stau lucrurile, atunci, din păcate, Ucraina nu doar că nu se apropie de Europa, dar se distanțează față de valorile pe care le împărtășim și după care neghidăm acțiunile noastre. Am mai spus-o și altă dată și am să tot repet: suntem de partea vecinilor noștri invadați de ruși, înțelegem că au o agendă de război și că implementarea deciziilor poate fi îngreunată, dar asta nu ne poate împiedica să vedem realitatea și problemele cu care se confruntă minoritățile naționale din țara vecină.
România și românii susțin aspirațiile europene ale Ucrainei, mai rămâne însă ca și liderii politici de la Kiev, nu doar să vorbească despre acest deziderat, dar să și dovedească în mod consistent că vor să ni se alăture în cadrul comunității europene! (sursa)
