De cele mai multe ori, mai ales în ce privește deciziile strategice, graba reprezintă cea mai proastă alegere și duce, aproape negreșit, la efecte contrare intențiilor inițiale. Este și cazul închiderii minelor de cărbune din România.
Am spus de multe ori, în ultimii ani, că rapiditatea cu care noi ne-am grăbit să acționăm, în condițiile în care Germania își propusese eliminarea utilizării cărbunelui abia prin 2030 (!), va fi contraproductivă în condițiile în care nu existau în acel moment, așa cum nu există nici acum, alternative care să îl înlocuiască complet! Mai rău, în lipsa unor programe sociale adecvate, în loc să ne păstrăm forța de muncă, prin închiderea intempestivă a minelor am creat, din păcate, forță de muncă ieftină care a părăsit țara! Forță de muncă formată, în cele mai multe cazuri, de oameni cu experiență în domeniu, experiență de care avem atâta nevoie.
Și iată-ne în Martie 2022! După o așa zisă liberalizare a pieței de energie, care a produs haos, scumpiri, sărăcie și criză. După explozia prețului la gaze. După specula din domeniul carburanților. Toate aceste trei elemente, prost gestionate, au favorizat o situație extrem de volatilă și, încă o dată, păguboasă pentru cetățeni. Fără discuție, știm că avem de a face cu o resursă poluantă. Așa a fost mereu. Dar, în loc să ne grăbim să închidem minele – când mai aveam un deceniu sau două la dispoziție – de ce nu ne-am gândit la retehnologizare? De ce nu ne-am gândit la tehnologii mai puțin poluante? De ce nu ne-am gândit la situații de criză extremă? Semnele, așa cum am spus de ani de zile, existau!
De aceea, acum, când și politica europeană reevaluează utilizarea cărbunelui, cred că ni se dă o nouă șansă de a face tot ce trebuia și puteam face de mai mulți ani. Este vorba despre responsabilitatea pe care România o are față de proprii cetățeni, de siguranța și de prosperitatea lor. Haideți să nu ratăm momentul!
Declarație politică, Camera Deputaților, 23.03.2022
