Orban și Cîțu bântuie țara în lung și-n lat, străbătând filialele PNL-ului așa cum fantoma comunismului bântuia Europa la începutul Manifest der Kommunistischen Partei. Mai o vizită la un centru sătesc de vaccinare, mai un mic, mai o laudă de sine pe motiv de PNRR, mai un pumn sub centura adversarului.

Cei doi păcălici apocaliptici sunt în campanie electorală internă. Internă în sensul că lupta lor se dă în interiorul PNL, dar în văzul întregii lumi. Cîțu declară cui vrea să-l asculte că e liberal vechi, din fragedă pruncie, așa cum declară orice fotbalist plin de tatuaje cu Dinamo și Craiova că de mic visa să joace la Steaua. Orban, pe partea cealaltă, nu trebuie să mai declare nimic. El este infecția nosocomială din pereții Partidului Național Liberal, stafilococul zurbagiu care a rezistat până și tratamentului cu DNA.

Cîțu a învățat câteva șmecherii de multinațională. Cea mai importantă, pe care o aplică de fiecare dată când are ocazia, este să urle primul că a realizat ceva. Nu contează că realizarea nu există, nu contează că, dacă există, nu-i aparține. Cultura corpo spune că ăla cu gura mai mare și care-și asumă primul succesele este considerat o valoare. A doua șmecherie însușită în anii de impostură prin sistemul bancar este să nu deschidă gura, vreodată, împotriva șefului. Să nu cârcotească nici public și nici în privat, să nu fie nemulțumit, să nu-și spună nici lui însuși, în singurătate, că s-a săturat de acțiunile fără cap și coadă ale agasantului de la Cotroceni.

Orban are altă școală.

Cea a dansului pe mese la Cafeneaua Liberală sau alături, la Terasa Doamnei. Exagerăm cu localizarea, căci, în realitate, unde e o masă a fost, mereu, și un loc numai bun pentru un dans și un șpriț prelungit. Cîțu s-a înconjurat de umili incompetenți, Orban s-a înconjurat de petrecăreți scandalagii. Câtă vreme a curs vinul și s-au auzit lăutarii, i-a fost bine. Când resursele au plecat de la masa lui spre alte mese, camarazii de chiolhanuri și-au căutat altceva. Plus că au început să-și amintească faptul că Orban îi mai și umilea, din când în când, îi mai lua peste picior, pleca fără să plătească nota, din astea…

După ce a pierdut alegerile, mai degrabă pe mâna președintelui, Orban și-a dat seama că n-o mai duce mult timp. Dar și-a promis să stea la masă până vine chelnerul să-l dea afară cu sectoristul. Greșeala lui a fost că a negociat o frapieră prea mică, de o persoană. Toți frații lui, toți băieții ăia buni care s-ar fi aruncat în focul grătarului pentru Ludovic s-au enervat că nu s-a gândit și la ei, că i-a lăsat pe drumuri, fără funcții și fără influență. Nasol moment, nasoală mahmureală, mai ales după un chiolhan de un an de zile.

Cîțu nu-i datorează nimic lui Orban pentru ascensiunea lui politică și, în plus, în momentul ăsta la el sunt banii. Orban e dator vândut baronilor PNL din teritoriu, care l-au ajutat să câștige partidul după eșecul Alinei Gorghiu din 2016. Și nici nu poate să-și onoreze datoriile acum, nici n-a fost foarte atent să le onoreze la negocierile de împărțire a funcțiilor. Nici măcar oamenii pe care el i-a promovat, pe care el i-a adus la vârf nu simt nevoia să-i fie loiali, pentru că știu că Orban este trecutul, iar Cîțu este viitorul.

E o luptă tembelă și inutilă între niște naufragiați care până mai ieri dansau împreună în aceeași horă.

Pontonul pe care petreceau triumfalist până în decembrie anul trecut s-a desprins de la mal și plutește în derivă printre gunoaiele de pe râu. Acum s-au format două hore mai mici, iar dansatorii bat zdravăn din picioare pe pluta din ce în ce mai șubredă, sperând că dansează în hora câștigătoare. Chiar și Orban speră asta, el care mai are puțin și face horă cu el însuși.

Problema e că oricine va câștiga alegerile interne din PNL nu va câștiga, de fapt, mare lucru. Va fi președinte al partidului până în 2024, anul în care, asemeni PMP, PNL se va chinui să treacă pragul electoral. Dar mai sunt trei ani până atunci, trei ani în care conturile trebuie umplute, bătrânețile asigurate. Toți știu că e ultima șansă, că nu vor mai prinde așa ceva în veci, deci trebuie să profite. Dacă nu pot să profite trei ani, măcar până în toamnă, când, rănit în orgoliul propriu, sforarul din interiorul lui Orban va găsi suficiente voturi ca să ajute Guvernul Cîțu să cadă la o moțiune de cenzură a PSD.

Patrick Andre De Hillerin / catavencii.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.