printreranduri.net: „Poate că în vremuri normale, la un congres PNL ar fi fost mai mulţi candidaţi. Din păcate, nu sunt vremuri obişnuite şi se pare că războiul şi crizele aferente lui se vor întinde pe o perioadă mai lungă. În aceste condiţii, mi se pare normală o singură candidatură”, a spus Dan Motreanu, în discursul ţinut la Congresul extraordinar al PNL din 10 Aprilie în care a fost „ales” Nicolae Ciucă în fruntea partidului.
Într-un mod cât se poate de cinic, acest pretins lider liberal a sintetizat perfect trendul democrației „liberale” din România si nu numai: pentru a trece peste pandemie, războaie, crize, etc., suspendăm democrația care ne cam încurcă.
Democrația iliberală este mult mai tentantă. Și nu doar în Rusia, Ungaria, Polonia și celelalte țări blamate în mod tradițional de propaganda globalisto-progresistă.
Noua normalitate înseamă mai puțină democrație chiar și în societățile și regumurile care au pretins până acum că sunt democrații consolidate: SUA, Franța, Germania, etc.
Cetățenii care trăiesc în aceste „democrații” afirmă că prețuiesc libertatea, toleranța și statul de drept dar susțin, în mod paradoxal, lideri, politicieni și programe politice tot mai iliberale.
Noua normalitate democratică înseamnă golirea de conținut a drepturilor și libertăților, înseamnă eviscerarea democrației, care rămâne un cadru gol. Crizele sunt cel mai bun pretext pentru liderii politici și pentru reprezentanții puterii de a nu mai ține cont de regulile democratice și pentru a evita controlul popular.
Celebrul jucător de șah, Garry Kasparov aprecia că „să crezi că libertatea și democrația vin de la sine e o eroare fatală… până și cea mai măreață națiune de pe pământ nu este imună la efectele distructive ale cinismului și ignoranței”.
Mereu se va găsi o criză la îndemână numai bună de utilizat de puternicii zilei. Vremurile neobișnuite se pot prelungi, iar oamenii sunt mai interesați de propria bunăstare decât de starea democrației.
Giorgio Agamben vorbește despre „permanentizarea stării de excepție” în democrațiile occidentale, aceasta fiind noua modalitate a „autorităților” democratice de a guverna în mod autoritar. Corey Robin definește frica drept ideea politică prin care este reorganizată structura de putere „pentru a le da mai mult celor care au deja mult, luând de la cei care au puțin”.
Astăzi trăim frici multiple și prelungite, iar „salvatorii” noștri golesc de esență instituțiile democratice. Trăim în „imperiul binelui” și nici nu dăm seama. Dar despre asta, cu o altă ocazie… (printreranduri.net)
