Doru Bușcu: Oricum ai măsura cantitățile, distanțele și banii, observi că în dramaticele evenimente din Ucraina există un tipar. Toate livrările de armament, de bani și de speranțe par făcute așa încît războiul să continue. Rachetele occidentale au raze limitate – ca să nu se escaladeze conflictul. Tancurile Abrams și Leopard sînt puține – cît să nu fie zdrobită prea repede armata rusă. Banii vin în tranșe îndelung negociate și niciodată destui – ca să nu se depășească un nivel de insuficiență. E destul de limpede că, dacă ar vrea cu adevărat, prospera lume civilizată ar putea da Ucrainei rapid toate mijloacele necesare să înfrîngă Rusia pe front. Dar, fluturînd cu hărnicie alibiul războiului nuclear, pur și simplu n-o face.
Nu avem noi căderea – o țară nefericită și vulnerabilă de la frontiera cu dezastrul – să judecăm dacă temerile legate de apocalipsa atomică sînt întemeiate sau țin de propagandă. Socotelile marilor puteri sînt mai îndreptățite militar și moral, noi contăm doar ca victimă colaterală și loială. Cu toate astea, putem să observăm că economiile slabe așteaptă să se încheie războiul, în timp ce economiile puternice așteaptă ca el să continue.
Au loc summit-uri, consfătuiri, adunări generale NATO, G7-uri, reuniuni la toate nivelurile. Dar nu se bate nimic în cuie pentru a doua zi. Concluziile se amînă pentru viitoarele summit-uri, deciziile se lungesc pînă la următoarele consfătuiri, acțiunea e mutată la termenul noilor reuniuni. Discuțiile au nevoie de zece runde ca să producă ceva concret. Războiul e dus cu vorba, în timp ce economiile corporatizate ale Occidentului fac profit la bursa acestei întîrzieri. Crește comerțul de criză – cu arme, cu hrană, cu datorii, cu materii prime, cu suveranitate. Cresc economiile de război.
Rusia e un stat agresor, condus de criminali de război, în timp ce Occidentul reprezintă lumea sigură a libertăților și a democrației, a drepturilor și a prosperității. Dar se vede cu ochiul liber că, prin neobosita întindere a termenelor, Occidentul ajută Rusia. Dacă nu să continue în forță acest război, cel puțin să nu-l piardă prea repede.
Iar asta transpare din orice bilanț al sancțiunilor. De cînd a amenințat că-i va distruge sistemul bancar, Occidentul i-a dat Rusiei un răgaz generos să-și pună la adăpost capitalurile din cele cîteva bănci vizate. De cînd a amenințat Rusia că renunță la importul de gaze și petrol, UE i-a plătit pe aceste produse, în 2022, cu 10% mai mult. Din 1.500 de mari companii occidentale cu activități în Rusia s-au retras doar 120. Doar 15% din corporațiile cu sediul în UE și doar 18% din cele cu sediul în SUA au părăsit piața rusească. Asta fără să punem la socoteală uriașa contribuție pe care bănci și companii de asistență financiară din nordul Europei o au la ascunderea capitalurilor rusești. Dacă comparăm toate astea cu suspendarea pașapoartelor unor demnitari ruși și cu blocarea unor active mărunte, obținem o schemă de umor.
La fel ca în cazul armelor și al ajutoarelor civile, Occidentul sancționează Rusia cu țîrîita. Se face că o sugrumă, dar mai mult o mîngîie pe gît. Ar putea – ar fi putut de mult – s-o sufoce, dar n-a făcut-o. De ce? Fiindcă în spatele discursului umanitar, democratic și liberal stau necesitățile imediate. Profitul statelor și al corporațiilor, liniștea socială, alegerile și lăcomia naturală a imperiului bun vin înaintea emoției. Mașinăria politică ce i-a adus Occidentului progres, bunăstare și dominația lumii consumă mult și trebuie hrănită. Războiul e crud, dar pentru această mașinărie războiul e, mai întîi, o oportunitate și o investiție.
Noi, în schimb, îl privim ca pe o nenorocire a altora și atît. Incapabili să ne adaptăm unei ocazii, înțepeniți în prostie provincială, înghițim pe nemestecate o tragedie în care avem tendința să ne citim soarta.
Polonezii și-au finanțat în regim de urgență infrastructura pe ideea transportului rapid al echipamentelor NATO. Au mobilizat investiții străine pentru industria de apărare. Au demarat un proiect uriaș de înzestrare militară. S-au asociat cu SUA la construcția unui hub pentru mentenanța avioanelor F16 în Polonia. Au început să-și modernizeze portul Gdansk de la Marea Baltică. În aceeași direcție s-au mișcat Cehia, Slovacia, Croația, Estonia, Letonia, Lituania. Pînă și Bulgaria a folosit războiul pentru a mai cere de la UE bani pentru infrastructură.
Noi pierdem vremea așteptînd întotdeauna ceva: ba sfîrșitul războiului, ba rotativa, ba Paștele, ba alegerile de la anul. Știind la perfecție că, la capătul tuturor acestor așteptări, nu ne așteaptă nimic. (catavencii.ro)
