Știți care este diferența dintre o diplomă și carnetul de partid? Diploma te mărginește la un domeniu, carnetul de partid este universal, scrie Patrick Andre De Hillerin în Libertatea.

În 1996, CDR promitea să vină la guvernare cu 15.000 de specialiști. O armată bine pregătită în toate domeniile, care aștepta doar un semn pentru a învinge corupția, incompetența, înapoierea. Semnul a venit în toamna acelui an, când CDR a câștigat alegerile, a făcut o coaliție cu PD și UDMR, dar specialiștii n-au mai apărut. 

Când s-a sunat chemarea la împărțeala posturilor în guvern și în administrația centrală, primii înștiințați au fost membrii de partid și rubedeniile.

Până să ajungă și la specialiști, știrea că țara are nevoie de oameni buni în funcții publice s-a transformat, asemenea oricărei informații transmise prin telefonul fără fir, devenind: „Stați liniștiți, că vă chemăm noi. Încă nu v-a sosit vremea!”

Documentul magic

A trecut aproape un sfert de secol de la acel moment. Mulți dintre specialiștii de atunci ai României au plecat prin străinătățuri, în căutarea unui trai mai bun. Astăzi, mulți dintre cei care ar putea deveni specialiști după terminarea facultății se pregătesc deja să plece.

După 25 de ani și milioane de promisiuni de schimbare, de reformă a sistemului, specialiștii nu-și găsesc locul în administrația publică. Nu și-l găsesc decât dacă au carnetul de partid corect, certificatele corecte de naștere sau de căsătorie. 

Dar de bază rămâne carnetul de partid. Acesta ține loc de diplome, de experiență, de studii reale, de realizări profesionale. 

Carnetul de partid este cel mai versatil document menit să ateste calificarea unui individ.

Școlile românești sau chiar cele străine produc sau nu oameni pricepuți. Este un soi de loterie, însă competența în educație contează, statistic, ea reușește.

Partidul însă produce, cu siguranță, numai personal ultracalificat. Reușește de la început la sfârșit.

Diploma te mărginește, carnetul de partid te califică în orice

Aproape că nu mai are sens să trimiți copilul la școală. Mai bine îl înscrii de la vârsta de 6 ani în partid, cu speranța că nimerești partidul potrivit, capabil să-i ofere un viitor luminos. În plus, o diplomă universitară ar putea fi restrictivă. Te limitează, îți taie din opțiuni, diploma indică un domeniu. 

Pe când un carnet de partid te transformă în om universal, multiplu calificat, capabil să strălucească în mai multe domenii.

Sunt multe cazuri de miniștri pluricalificați din 1990 încoace, oameni care au servit patria cu la fel de multă competență în domenii care, aparent, par incongruente. Dacă luăm doar actualul guvern, avem exemple edificatoare. 

Lucian Bode este inginer electromecanic. Cu această specializare nu s-ar fi putut angaja ca specialist nici la Ministerul Economiei, nici la cel al Transporturilor, nici la Interne. Carnetul de partid a înfăptuit minunea, iar Lucian Bode a devenit ministrul priceput atât la economie, cât și la transporturi și interne. Nu e minunat acest carnet de partid?

Omul care a devenit demnitar și așa va rămâne

Mai este un caz, unul dintre cele relevante. Doamna Violeta Vijulie este specialistă. Așa se recomandă ea însăși. Este specialistă în Comunicare. Dar, cum domnia sa are carnetul de partid potrivit în acest moment și cum minister al comunicării nu există, i s-a oferit la început postul de șef al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici. 

Din păcate pentru domnia sa, postul a fost pierdut de PNL la negocierile din coaliția de guvernare. Negocieri care seamănă mai mult cu un soi de păcănele politice, dar asta e altă problemă. 

Dacă nu s-a mai putut la ANFP, doamna Vijulie ne-a anunțat pe toți că va rămâne demnitar, să nu ne facem griji. Nu ne făceam, știm că partidul nu-și lasă de izbeliște oamenii devotați. Era cât pe-aci ca doamna Vijulie să devină secretar de stat la Ministerul Educației. Făcuse anunțul public, vizitase viitorul loc de muncă, vorbise cu ministrul, totul părea în regulă.

Iar dacă partidul la nivel central îi era favorabil, i-a apucat democrația pe membrii organizației locale și au votat (ce îndrăzneală, să voteze…) o altă persoană pentru postul tras la sorți.

Crunta dezamăgire a durat ceva, dar a rezolvat-o tot partidul: acum doamna Vijulie ne-a anunțat că va face parte din echipa ministrului investițiilor și fondurilor europene. Tot secretar de stat, aparent, urmând a se ocupa de proiectul „România Educată”. 

Astfel, proiectul „România Educată” al președintelui Iohannis nu are în spate vreo lege, nu are nici măcar un termen concret de aplicare, dar are, iată, secretar de stat. Și trebuie să înțelegem: la nici o universitate din România nu se pot face în acest moment studii de licență în domeniul „România Educată”, de aceea este nevoie de carnetul de partid, pentru a certifica specializarea în ceva ce nu există.

Cei 15.000 de specialiști ai Convenției Democrate au fost, la vremea lor, o glumă. Indigestă, din cale-afară de nesărată, totuși n-a fost nici pe departe atât de proastă ca gluma celor câțiva „specialiști în comunicare” pe care PNL îi rotește pe toate posturile posibile.

Citeşte întreaga ştire: Politica pentru insistenți. România e țara unde carnetul de partid bate orice calificare, pricepere sau diplomă

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.