Cristian Hostiuc: Destul de multă lume consideră că preţurile apartamentelor din principalele oraşe – Bucureşti, Timişoara, Iaşi, ca să nu mai vorbim de Cluj-Napoca – sunt mari, având în vedere creşterea din ultimii ani şi situaţia economică actuală extrem de complicată, începând cu inflaţia mare, dobânzi şi mai mari, scăderea puterii de cumpărare, incertitudine economică şi politică.
Aşa, ca o paranteză în privinţa preţurilor apartamentelor: în vara lui 2008, când un apartament de două camere în Bucureşti, în Militari, ajungea la 120.000 de euro, cu un preţ pe metrul pătrat ca în Viena, nimeni nu considera că preţul este mare, ci dimpotrivă, totul părea ceva normal. Pentru că am intrat în Uniunea Europeană ne aşteptam să ajungem la acelaşi nivel ca în vest.
Acum, când preţul aceluiaşi apartament este de 70.000-80.000 de euro, poate chiar 90.000 de euro, adică cu 20-30% mai puţin, preţul este considerat prea mare, deşi între timp salariile s-au dublat/triplat.
Pentru că dobânzile la lei au explodat iar rata lunară la un credit ipotecar a crescut cu 60% într-un an, nu multă lume s-a mai dus la bancă să ia un împrumut ca să-şi cumpere un apartament. Cei care totuşi au vrut să facă o tranzacţie au pus banii jos.
Piaţa imobiliară este puţin mai mult blocată, adică tranzacţiile au scăzut cu 30%, dar preţurile nu au scăzut, aşa cum multă lume se aştepta, ci dimpotrivă, rezistă foarte bine şi chiar cresc în această perioadă de incertitudine economică.
Peste tot în lume situaţia de pe piaţa imobiliară este tensionată. Spre exemplu, în Statele Unite preţurile au crescut, dobânzile au crescut, tranzacţiile au scăzut.
Conform unui articol din octombrie din Bloomberg – “How much do I need to make to buy a house” – americanii ar avea nevoie de un salariu de 114.000 de dolari pentru a cumpăra o casă cu un preţ mediu de 412.000 dolari, cu 20% avans şi o rată de dobândă la împrumutul ipotecar de 7,2% pe an. Problema este că salariul mediu în Statele Unite este de 70.000 de dolari brut, conform Fed, banca centrală.
Cu aceste date, accesul la achiziţia unei case a ajuns cel mai prohibitiv pentru americani din toată istoria lor.
La noi, vă vine să credeţi sau nu, în august 2023 am ajuns la cel mai “ieftin” preţ la achiziţia unui apartament nou de 50 de metri pătraţi în Bucureşti: cu un salariu mediu de 900 de euro pe lună, ceea ce înseamnă 1.300 de euro brut lunar şi 15.600 de euro pe an, ne trebuie 7,2 ani pentru a cumpăra acel apartament.
În ianuarie 2023 indicatorul a fost de 8 ani, în ianuarie 2022 de 8,4 ani, în ianuarie 2021 de 8,3 ani, în ianuarie 2019 a fost de 8,9 ani, în ianuarie 2018 de 9,8 ani, în ianuarie 2015 de 11,6 ani, în ianuarie 1012 de 15,8 ani, în ianuarie 2010 de 17,8 ani, iar în ianuarie 2008 de nu mai puţin de 32,8 ani, conform datelor firmei de brokeraj imobiliar SVN România.
Deşi mulţi consideră că preţurile la apartamente sunt mari, de fapt în realitate preţurile sunt mici, dacă pot să spun aşa.
Americanii nu prea îşi pot permite să-şi cumpere o casă, având în vedere cât de scumpă a ajuns piaţa imobiliară.
Noi ar trebui să ne bucurăm că piaţa imobiliară încă este ieftină, poate cea mai ieftină din Europa Centrală şi de Est, ca să nu mai vorbim de pieţele vestice, iar acest lucru constituie unul dintre atuurile României, alături de faptul că 96% dintre români sunt proprietarii caselor şi apartamentelor în care locuiesc.
Faptul că avem o piaţă imobiliară care încă nu a fost descoperită reprezintă un punct forte. Să poţi să cumperi un apartament nou de două camere de 50 de metri pătraţi în
8-10 ani este un lucru extrem de important din punct de vedere social, demografic şi economic. Nu multe popoare îşi pot permite acest lucru.
Am putea spune că apartamentele noastre noi nu se compară cu cele din vest, nu arată aşa bine, sunt înghesuite, infrastructura din jur este proastă, dar chiar şi aşa gradul de acces compensează acest lucru.
Românii care au intrat în contact cu piaţa imobiliară vestică, care au stat şi stau în chirie, care au încercat să ia un credit apreciază cât de ieftine sunt apartamentele din ţară, şi de aceea, orice ban pe care reuşesc să îl pună deoparte este investit în achiziţia cash a unei proprietăţi din ţară.
Această situaţie nu va dura ani de zile, pentru că în momentul în care vom ieşi din criză preţurile vor avea liber să crească. (ZF.ro)
