La sfârșitul anului 2019, orice expert în boli infecțioase știa că ceva asemănător coronavirusului va apărea mai devreme sau mai târziu, așa cum toții știu astăzi că această pandemie nu va fi ultima. Oricât de deprimantă este situația actuală, data viitoare lucrurile nu trebuie să stea la fel de rău, scrie Bloomberg, preluat de digi24.ro.
Un plan complet, care să protejeze lumea de o situație cel puțin la fel de gravă ca cea actuală, va trebui să fie foarte cuprinzător. Va implica probabil cel puțin cinci domenii separate de cercetare și investiții. Și, mai presus de toate, va necesita o pregătire atentă.
1. Supravegherea agenților patogeni
Lumea nu poate elimina bolile emergente. Prea mulți oameni trăiesc pe lângă animale și există prea multe călătorii internaționale pentru a împiedica răspândirea. În secolul 21, omenirea s-a confruntat cu focare de SARS în 2003, H1N1 în 2009, MERS în 2012, Ebola în 2014 și acum COVID-19.
Agenții patogeni care vor îmbolnăvi lumea în viitor includ filovirusuri extrem de virulente, ca virusurile Ebola și Marburg, răspândirea rapidă a flavivirusurilor transmise de țânțari, cum ar fi cele care provoacă Zika și febra dengue, și paramyxovirusurile transmise de lilieci, precum Nipah și Hendra.
Toate acestea sunt înfricoșătoare. Mai îngrijorător este însă faptul că avem tendința să așteptăm până când apar focare și mor zeci de oameni înainte de a face ceva în legătură cu ele.
„Strategia noastră actuală este să le lăsăm să se întâmple”, spune Peter Daszak, un vânător de virusuri la EcoHealth Alliance din New York, un grup de cercetare nonprofit.
Daszak spune că virusurile emergente ar trebui gestionate la fel ca rețelele teroriste: ar trebui supravegheate astfel încât să putem interveni înainte ca acestea să facă ravagii.
Daszak, care a petrecut ani de zile căutând coronavirusuri la lilieci în China și în alte părți, estimează că există aproximativ 1,7 milioane de virusuri necunoscute ai mamiferelor, dintre care multe s-ar putea răspândi la oameni cu doar câteva mutații. El și colaboratorii săi calculează că ar costa puțin peste de 1 miliard de dolari să identifice două treimi din acești agenți patogeni prin eșantionarea populațiilor de animale sălbatice din întreaga lume.
Acest lucru ar oferi oamenilor de știință indicii cu privire la ce virusuri prezintă cel mai mare risc pentru oameni, permițând comunităților situate în potențiale puncte fierbinți să se concentreze pe reducerea riscului de răspândire și să ajute guvernele și instituțiile de cercetare să aloce resurse pentru studii suplimentare.
2. „Repararea” și creșterea OMS
Supravegherea și reacțiile la pandemii, aproape prin definiție, sunt eforturi globale, ceea ce înseamnă că este nevoie de un nou parteneriat global pentru a le supraveghea. Deficiențele structurale ale Organizației Mondiale a Sănătății au fost bine documentate. Principalul organism internațional însărcinat cu combaterea bolilor a fost criticat de SUA și de alții pentru că este prea politicos față de China și pentru că a întârziat declararea urgenței globale în cazul actualei pandemii.
Agenția spune însă că trebuie să folosească diplomația în timp ce colectează informații și că nu poate obliga statele membre să răspundă la cerințe.
Mai mult, SUA au anunțat că se retrag din OMS în plină pandemie, slăbind și mai mult organizația într-un moment cheie.
Thomas Bollyky, care conduce programul global de sănătate al Consiliului pentru relații externe, subliniază situația nu e nouă.
„Aceasta este o problemă care se repetă”, spune el.
China a recunoscut cu întârzierea izbucnirea SARS în 2003, iar în 2014, oficialii din Africa de Vest au avut nevoie de câteva luni să recunoască faptul că bolile misterioase din zonele îndepărtate erau cauzate de virusul Ebola, permițând epidemiei ajungpă din zonele rurale, unde probabil ar fi putut fi gestionată, către orașe.
Într-un raport recent, Bollyky și colegii săi au recomandat dezvoltarea unui sistem care să ocolească birocrația guvernelor și să monitorizeze date anonimizate, cum ar fi cazurile în creștere de pneumonie inexplicabilă, adunate direct de la spitale din întreaga lume.
În ianuarie, o comisie independentă convocată de OMS a arătat sistemul actual de alertă epidemică este „lent, greoi și indecis”.
În teorie, OMS ar putea primi mai multă putere. Dar sunt voci care spun că lumea ar putea avea nevoie de o nouă coaliție de țări pentru a coordona mai eficient răspunsul.
Richard Hatchett, director executiv al Coaliției pentru Inovații în Pregătirea Epidemică (CEPI), o organizație care a lucrat pentru a accelera dezvoltarea vaccinurilor COVID, a sugerat o alianță dedicată unei abordări mai puțin prudente – o „NATO biologică” pentru a apăra lumea de agenți patogeni în curs de apariție.
Acest grup ar putea ajuta țările să răspundă mult mai rapid la amenințările viitoare.
„Nu de vorba despre o parte din lume împotriva une alte părți a lumii, ci lumea împotriva virusurilor”, spune Hatchett.
3. Secvențierea genetică
Urmărirea unui virus a fost mult timp considerată un proces complicat, care implica crearea listelor de contacte ale pacienților și apoi apelarea acelor oameni pe rând pentru a vedea cine altcineva s-ar fi putut infecta. Secvențierea genetică, în schimb, oferă posibilitatea tentantă de a urmări răspândirea unui virus cu precizie moleculară. Secvențierea virală frecventă și intensivă ar oferi răspuns la întrebări prrcum cât de mult se răspândește o tulpină într-o comunitate, cum ar fi o școală, și dacă tulpina ar putea suferi mutații pentru a deveni rezistentă la vaccinurile existente.
Datorită omniprezenței laboratoarelor de secvențiere genică de mare viteză, secvențierea întregului genom al unui virus costă doar aproximativ 50 de dolari. Aceste informații oferă indicii pentru anchetele epidemiologice și permite urmărirea pe scară largă a mutațiilor.
În SUA, doar aproximativ 3 din 1.000 de cazuri de COVID au fost secvențiate. În plus, o mare parte a muncii a fost făcută în laboratoarele academice, departe de spitalele care au acces la date detaliate despre pacienți și efectuează urmărirea zilnică a contactelor.
Unul dintre liderii actuali în secvențierea virusurilor este Marea Britanie, care a procesat peste 200.000 de eșantioane, aproximativ 5% din numărul de cazuri. Acest lucru a ajutat Marea Britanie să descopere varianta B.1.1.7, despre care epidemiologii spun că ar putea fi mai transmisibilă.
4. Dezvoltarea mai rapidă a mai multor vaccinuri
Vaccinurile au fost cea mai spectaculoasă poveste de succes de până acum în pandemie. Există deja două opțiuni extrem de eficiente pe piața SUA, iar un al treilea vaccin de la Johnson & Johnson ar putea fi aprobat în câteva săptămâni.
Cu toate acestea, există oportunități clare de îmbunătățire.
„Trebuie să avem strategii care să ne permită să ne mișcăm și mai repede”, spune David Ho, care conduce Centrul de Cercetare pentru SIDA Aaron Diamond din Columbia. Ho estimează că am fi putut scădea cu ușurință 4-5 luni de pregătire a vaccinurilor dacă ar fi avut loc mai multe pregătiri.
Investițiile deja făcute în tehnologia ARNm (ARN mesajer) de către guvernul SUA au ajutat Moderna să producă un vaccin candidat într-uo perioadă record de 66 de zile. Dar a fost nevoie de mai mult de patru luni de studii de fază I și fază II pentru a confirma siguranța vaccinului și pentru a găsi doza potrivită înainte ca procesul crucial de fază III să înceapă la sfârșitul lunii iulie.
Nu există nicio modalitate de a scurta această etapă finală, care se concentrează pe eficacitate, dar Moderna ar fi putut testa vaccinul candidat pentru coronavirusuri deja cunoscute, ceea ce i-ar fi permis să înceapă studiul de fază III cu câteva luni mai devreme, potrivit CEO-ului companiei, Stephane Bancel.
„Toamna ar fi arătat cu totul altfel dacă am fi avut un vaccin în iulie”, spune el.
Bancel estimează că ar costa între 200 și 300 de milioane de dolari să treacă prototipuri de vaccinuri ARNm pentru cele mai îngrijorătoare 10 clase de virusuri prin studiile din primele faze, astfel încât, cu câteva modificări, să fim pregătiți pentru testare pe scară largă. Ar putea fi nevoie de încă 1- 2 miliarde de dolari pentru întreținerea unei fabrici de rezervă, împreună cu un stoc de materii prime pentru milioane de doze.
5. Un mecanism pentru distribuție și logisticii
Să transporți teste și vaccinuri pentru oameni nu este o știință complicată. Dar adaptarea logisticii într-un sistem medical la fel de mare și complicat ca cel al SUA poate dura luni de planificare și coordonare în avans, iar bazele de date trebuie dezvoltate pentru a urmări totul.
Acest lucru nu s-a făcut suficient de repede și bine în 2020, în SUA deoarece administrația Trump a insistat ca fiecare stat să se ocupe de testare, să achiziționeze și să distribuie echipamente de protecție personală și să implementeze protocoale de distribuție a vaccinurilor.
„O criză națională și internațională necesită intervenția deplină a guvernului federal”, spune Peter Hotez, cercetător în vaccinuri și decan al Școlii Naționale de Medicină Tropicală de la Colegiul de Medicină Baylor din Houston.
„Este unul dintre motivele majore pentru care am pierdut 400.000 de vieți, din cauza acestei insistențe bizare”, adaugă el. (digi24.ro)
