Prestația ministrului român de Externe la celebra emisiune HARDtalk de la BBC pune reflectorul pe mult mai mult decât inadecvarea dlui Aurescu la funcție. Pune reflectorul pe un autentic deficit de democrație în Romania, pe un mod profund defectuos de funcționare a statului, asumat însă, majoritar de societate – scrie Ioana Ene Dogioiu.
Din start, dl Aurescu știa sau ar fi trebuit să știe că intră într-unul dintre cele mai dificile dialoguri cu presa, branduit ca atare din chiar titlul emisiunii.
Cu siguranță nu a putut condiționa interviul de formularea în avans nu a temelor, ci și a întrebărilor pentru a recita apoi răspunsurile de pe foițe, cum s-a mai întâmplat în țară.
Deci era un interviu în care îi era cu adevărat măsurată anvergura de vârf al diplomației, ceea ce înseamnă abilitate de comunicare, de învăluire, de seducție, de PR pentru România și de reacție potrivită la cele mai dificile întrebări.
În fața acestora, a ofensivei continue a jurnalistului Stephen Sackur, dl Aurescu a avut două atitudini.
Una pasiv agresivă, de exemplu când a fost întrebat, cu un raport oficial pe masă, despre tratamentul românilor față de minoritatea rromă.
Este deosebit de stupid ca într-un interviu de acest tip să recurgi la agresivitate. Pe jurnalist nu îl impresionezi, e antrenat, joci pe terenul lui, și publicul vede întotdeauna în ea un semn de slăbiciune. Iar când ești ministru de Externe, teoretic un artist al catifelei, este de-a dreptul uluitor.
Cea de-a doua abordare a fost blocajul “nu comentez” în fața întrebărilor repetate din diverse unghiuri referitoare la ajutorul militar acordat de România Ucrainei. Un blocaj care, vom vedea, l-a dus pe dl Aurescu tocmai în capcana revelatoare.
Evident că ministrul de Externe nu putea ieși din mandatul primit din țară, de la CSAT și președinte, care au ales să țină secret conținutul acestui ajutor. Aici nu e nimic de discutat.
Dar un ministru de Externe nu răspunde așa. Un ministru de Externe încearcă să explice afabil și învăluitor de ce țara sa consideră că aceasta este cea mai eficientă atitudine.
Citește și: Florian Bodog: De ce nu are România o politică externă
Și argumentele puteau fi multe, începând cu apropierea geografică de război, cu situația delicată a R. Moldova. După cum dl Aurescu putea să mute discuția pe ajutorul vizibil acordat Ucrainei și laudele publice primite de România pentru el, inclusiv de la președintele Zelenski.
În general, ar fi fost preferabil pentru România ca ministrul ei de Externe să apară la o asemenea emisiune, de top și cu imensă audiență, zâmbitor, relaxat, agil, nu ca un funcționar reactiv, încruntat și frustrat.
Dincolo de asta, o întrebare a jurnalistului Stephen Sackur, în ofensivă pe chestiunea secretizării ajutorului militar către Ucraina, pune degetul direct pe o problemă de substanță a funcționării României:
“BBC: România e o democrație, nu-i așa?
Bogdan Aurescu: Aveți dubii?
BBC: Ei bine, eu știu că într-o democrație, cetățenii așteaptă ca guvernul să dea socoteală cetățenilor. Publicul are dreptul să știe dacă guvernul furnizează fonduri semnificative și ajutor militar Ucrainei”.
Șah-mat!
Stupefacția lui Stephen Sackur pune o oglindă nu doar în fața autorităților, reprezentate de Bogdan Aurescu, ci și în fața societății românești. Pentru că democrația trebuie respectată și apărată și de o parte, și de cealaltă.
sursa – spotmedia.ro
