Patrick Andre De Hillerin: Antreprenorul român este Dumnezeu. El stă în centrul Universului și totul, dar absolut totul se învârte în jurul lui: planete mai mari sau mai mici, sateliți, stele, sisteme solare, taxe, politici fiscale, ajutoare de stat, deduceri, pomeni, șpăgi.

Antreprenorul român se declară adept de neclintit al capitalismului, al pieței libere și militează pentru un stat minimal. Un stat minimal este, în viziunea antreprenorului român și a prietenului său de suflet, investitorul străin, un stat care nu cere taxe și impozite, acordă scutiri de taxe și impozite pe perioade nedeterminate, nu impune măsuri împotriva evaziunii/optimizării fiscale. În același timp, statul minimal trebuie să-i asigure antreprenorului și investitorului infrastructura pentru logistică, subvenții pentru materii prime și energie, infrastructura rutieră pentru week-end-uri și vacanțe, totul fără a crește cumva taxele și impozitele. Statul minimal este acela care se împrumută, distribuind responsabilitatea plății împrumuturilor la toți contribuabilii, în timp ce banii împrumutați sunt folosiți pentru a asigura mediului de afaceri un climat cât mai fertil.

Capitalismul din mintea antreprenorului român și a prietenului său de suflet, investitorul străin, nu are, însă, absolut nimic în comun cu regulile și principiile pieței libere, cu cererea și oferta, cu rentabilitatea, cu productivitatea, cu absolut nimic din ceea ce definește, de fapt, capitalismul. Pentru antreprenorul român și pentru prietenul său de suflet, investitorul străin, capitalism înseamnă, de fapt, ca statul român să le dea, fără a aștepta nimic în schimb.

Statul român investește în mediul privat de afaceri ca un cretin total. Orice fond de investiții, orice bancă, orice investitor privat nu dă bani unei companii fără a obține în schimb acțiuni la compania respectivă. Statul român, însă, sub presiunea mediului privat, rescrie regulile de bază ale economiei. El dă bani gratis. Uite-așa, că a decretat cineva, nu se știe cine, că mediul de afaceri trebuie ajutat.

Da, sigur, trebuie ajutat, poate chiar este nevoie de investiții făcute de către stat, dar nu de pomană. Indiferent dacă statul dă 10-20 de milioane unei companii sau finanțează un start-up cu 10.000 de euro, el trebuie să devină acționar în acea firmă, direct proporțional cu valoarea investiției. Ai un SRL cu capital social de 90 de euro, iar statul ți-a dat 20.000 de euro ca să-ți dezvolți afacerea? Foarte bine. Dar statul devine acționar majoritar al firmei tale, deținând 99,55% din părțile sociale. La fel și în cazul investițiilor de milioane, al terenurilor oferite.

Statul român, luat mereu de prost, este presat să perpetueze măsuri cu caracter temporar, măsuri excepționale, care ar trebui aplicate pentru perioade scurte de timp. Cum este scutirea de impozit pe venit pentru IT-iști. A fost o măsură bună, industria a luat avânt și s-a consolidat. Acum, gata, ar trebui să revenim la normal. O firmă românească din domeniu, cu cifră de afaceri de aproximativ un miliard de lei, are profit net de 21%. Enormă marjă. Dacă ar da celor 1.400 de angajați bani suficienți pentru a-și plăti și impozitul pe venit, profitul ar fi mai mic, dar tot n-ar scădea sub 12-15% din cifra de afaceri.

Ce primește statul român, ce primesc milioanele de contribuabili care plătesc impozitul pe venit în schimbul miliardelor de lei pe care nu le încasează de la industria IT? Nimic. Nici măcar satisfacția de a vedea sigla Ministerului Finanțelor pe mașinile Ferrari de Formula 1.

Ăsta nu-i capitalism. Este neocomunism economic de cea mai pură extracție. Statul român colectează de la fiecare după posibilitățile de lobby și de influențare a politicilor fiscale și redistribuie în funcție de necesități. Iar necesitățile antreprenorului român sunt mari. Mașina lui trebuie să fie scumpă și de ultimă generație, telefonul lui trebuie să coste cât coșul minim de consum al unei familii cu doi copii. Cum să nu-i dai fără să-i ceri nimic în schimb?

Subvenționăm agricultura, dar nu putem fixa prețuri maximale pentru produsele agricole, că n-ar mai fi capitalism. Dar deja nu este. Este comunism cu față antreprenorială. Punem redevențe ridicol de mici pe resursele energetice, după care mai dăm și bani de la buget pentru a compensa prețul la pompă.

Dacă ăsta-i capitalism, dacă asta este economie de piață funcțională, atunci Ceaușescu a murit dintr-o neînțelegere. Un PR mai bun și câteva reforme ale limbii de lemn l-ar fi transformat în idolul tuturor noilor nomenclaturiști subvenționați de stat și care-și spun antreprenori, investitori, oameni de dreapta… (catavencii.ro)

Articolul precedentUDMR nu este de acord să cedeze Ministerul Mediului la PNL și ia în calcul ieșirea de la guvernare
Articolul următor9 mai, Ziua Europei! Locul României în Uniunea Europeană, în 17 indicatori