România are un PIB mai mic decît încasările grupului Volkswagen. Bugetul ei de stat e sub cheltuielile de marketing și protocol ale unei companii care vinde telefoane. România e o construcție economică fără perspective, submanageriată, suptă de resurse și forță de muncă, lipsită de inteligență și condamnată la traiul mizer pe datorie. De aceea, e nevoită să plătească.
Țările sărace și înapoiate, care nu reușesc să-și vîndă trupul, obișnuiesc să vîndă piese din caseta cu bijuterii. România, de exemplu, a vîndut fără măsură din toate: pămînt, resurse naturale, piață, mînă de lucru, economie, bănci, elite. Unele tranzacții au fost necesare pentru saltul politic internațional și îmblînzirea marilor puteri. Cu contractul Bechtel, de pildă, Guvernul Năstase a lubrifiat pătrunderea noastră în NATO. Tot așa, se poate spune că vînzarea Petrom i-a satisfăcut pe susținătorii noștri în UE. Iar contractele de armament cu partenerul strategic american corespund nu atît dorinței președinților de a purta șapcă, cît nevoii de a vedea pușcași marini la Mihail Kogălniceanu.
Numai că vînzarea în pagubă nu s-a limitat la mita necesară și acceptabilă. Guvernele și partidele au vîndut în paralel aproape tot ce au reușit să înșface atunci cînd au ajuns la putere. Fără vreun beneficiu strategic, fără vreo rațiune economică, fără vreun folos național, aceste tranzacții au avut ca rezultat pierderi în plan colectiv și cîștiguri în plan personal. Cîștigurile înseamnă două lucruri: sprijin politic extern și bani, dar banii nu lipsesc niciodată. O balanță stînga-dreapta a acestor tunuri e greu de făcut, dar nu trebuie uitat că aparentul avantaj al PSD e bine contracarat de epoca pedelistă.
Să aflăm acum de ce coaliția de la putere a revocat Avocatul Poporului. Dacă răsfoim legea, vedem că, între alte atribuții, Avocatul Poporului poate sesiza Curtea Constituțională în legătură cu neconstituționalitatea legilor și ordonanțelor. Cu alte cuvinte, un Avocat al Poporului necontrolat de PNL poate bloca ordonanțele și proiectele de lege ale Guvernului Cîțu.
Dar ce legi și ordonanțe sînt acum pe țeavă?
În primul rînd, avem proiectul de lege care permite vînzarea activelor companiilor de stat. Proiectul a trecut de Senat în martie și acum e în dezbatere în Comisia de industrii și servicii și în Comisia de politică economică, reformă și privatizare de la Camera Deputaților. Sînt vizate companiile de stat profitabile, fiindcă e lipsit de logică să crezi că va cumpăra cineva pierderi. Cîțu pretinde că aceste companii au nevoie de bani ca să se dezvolte, dar aceste companii au deja banii necesari dezvoltării, fiindcă au raportat profituri mari. Guvernul însă le-a luat dividendele ca să poată insinua că n-au bani.
Această vînzare a fost susținută gălăgios de fostul ambasador Zuckerman, care a cerut pe față privatizarea companiilor de stat și a promis, ca să acopere abuzul diplomatic de putere, că ne face autostradă de la Constanța la Gdansk. Zuckerman a susținut fără rușine, explicit, guvernul PNL și exact așa procedează azi cel care-i ține locul la ambasadă, însărcinatul cu afaceri David Muniz.
În al doilea rînd, avem OUG 54 din 24 iunie, care dă acces pe scară largă spitalelor și rețelelor medicale private la banii publici. Asta înseamnă slăbirea sistemului public de sănătate, subfinanțarea spitalelor de stat și limitarea accesului la tratament gratuit a populației sărace. Totul în beneficiul unor companii private care fac demersuri să-și vîndă pachetul majoritar de acțiuni unor grupuri strategice, imediat ce sînt asigurate contractele cu CNAS.
În al treilea rînd, vorbim despre miliardele care vin prin PNRR și pe care Guvernul Cîțu are abilitarea să le aloce cui vrea el prin ordonanțe.
Toate aceste ordonanțe și legi, alături, probabil, de alte ordonanțe și legi, pot fi atacate la CCR și blocate prin Avocatul Poporului. Așa se explică graba de a revoca Avocatul Poporului cu riscul, iată, de a-l vedea repus la loc de Constituție. Așa se explică și replica halucinantă a lui Klaus Iohannis, „Procedura trebuie rafinată“, care, în traducere, spune că Puterea va face orice ca să înlăture piedica legală și constituțională din calea vînzărilor forțate, a privatizărilor în pagubă și a distribuirii banilor în cerc.
Anticoruptul stat de drept face astfel o buclă de ipocrizie și revine acolo de unde a plecat, în buzunarele adînci ale inventatorilor săi.
