Legislația fiscală, respectiv Codul fiscal și Codul de procedură fiscală, va stipula în mod clar obligația autorităților de a interpreta prevederile ambigue în favoarea contribuabilului, adică de a aplica principiul in dubio contra fiscum.
Modificările în acest sens la cele două coduri au fost votate, cu unanimitate, în plenul Senatului, prin adoptarea unui proiect legislativ al actualei puteri, prezentat anterior de Profit.ro.
De ce este important: Principiul in dubio contra fiscum presupune două obligații ale autorităților: de a emite reguli clare, iar în caz de ambiguitate, de a respecta dreptul de proprietate al cetățenilor săi. După cum arată autorii proiectului, principiul este aplicat și de CEDO în deciziile care privesc fiscalitatea și dreptul de proprietate, sancționând statele atunci când abuzează de putere sau când neglijează obligația de a adopta reglementări clare și predictibile.
”Acest principiu este de fapt transpunerea în relațiile fiscale dintre stat și cetățean a prezumției de nevinovăție din domeniul penal și a favorizării debitorului în domeniul dreptului civil. (…) În domeniul fiscal, neclaritatea reglementărilor reprezintă o atingere a dreptului de proprietate al contribuabilului, drept fundamental al cetățenilor”, se arată în expunerea proiectului.
Situația actuală
În prezent, conform inițiatorilor, în legislația națională sunt stipulate câteva drepturi ale contribuabilului în relația cu organele fiscale.
Astfel în Codul de procedură fiscală există menționat dreptul de a fi ascultat (art. 9) și buna-credință (art. 12). De asemenea, potrivit art. 13, prevederile neclare din legislatia fiscala pot fl interpretate în favoarea contribuabilului.
Autorii poiectului subliniază însă că astfel de formulări nu pot suplini lipsa enunțării clare a principiului in dubio contra fiscum și în practică nu pot stăvili potențialele abuzuri ale organelor fiscale.
În plus, mai arată inițiatorii, dispoziția se referă strict la legi (în sens restrâns), nu și la normele subsecvente, iar modul de sesizare a neclarităților și de aplicare propriu-zisă a art. 13 sunt ele însele neclare și trebuie coroborate cu alte prevederi
”La art. 4 din Codul fiscal se regăsește un rudiment de drept al contribuabilului: acela de a afla din timp despre introducerea de taxe sau impozite noi, de majorări ale celor existente sau de eliminarea unor facilități, iar dacă se modifică prevederile Codului Fiscal, acestea să intre în vigoare dupa 6 luni de la publicarea lor. Dar numeroase ordonanțe sau ordonanțe de urgență s-au prevalat de regula care se aplică numai în cazul legilor și au modificat substanțial normele fiscale, dând subiectilor de drept doar cele 15 zile de răgaz (ordonanțe publicate în decembrie cu intrarea in vigoare la 1 ianuarie a anului următor, ordonanțe cu termen de intrare în vigoare în 15 zile de la publicare). Așadar, nici acest drept nu este unul ferm statuat si pe care contribuabilul să îl poată opune Executivului, respectiv organelor fiscale”, se mai arată în nota de motivare a proiectului.
Prin urmare, inițiatorii consideră că în prezent relația stat/organ fiscal – contribuabil/plătitor în Romania se desfășoară ”netransparent, imprevizibil, fără un mecanism de control sau de contracarare pe cale administrativa a deciziilor”.
Stipularea în legislația fiscală în mod expres a principiului in dubio contra fiscum va conduce, potrivit autorilor proiectului, la reconstruirea unei relații bazate pe buna-credință dintre stat și cetățean-contribuabil.
De altfel, introducerea acestui principiu de interpretare a legislației fiscale a fost prevăzut si in Programul de guvernare 2020-2024 al actualei coaliții, ca obiectiv în cadrul modernizării ANAF.
citiți materialul întreg pe profit.ro
