De două săptămîni, un român moare la fiecare cinci minute. Sînt zile cînd moartea își pierde răbdarea și atunci un român moare chiar la trei minute. De la „o simplă răceală“ și pînă la dezastrul de azi au murit 42 000 de români. Ar fi putut muri mai puțini, dar au fost inși care s-au împotrivit. Au fost și sînt vinovați identificabili, care au zădărnicit combaterea pandemiei. Să lăsăm deoparte poporul, luat la grămadă, cu prostia lui sfîntă și încăpățînată, fiindcă, la urma urmei, el e rațiunea ultimă și primă, el plătește nota, el dă banii, suferința și mormintele. Poporul nu poate fi pus sub acuzare și nici băgat la pușcărie. Alții, însă, da.
Se poate calcula cîți oameni au murit în plus după ce au fost ridicate restricțiile mai devreme. Matematica și imunologia cunosc ratele de creștere ale tulpinii Delta. În mai și iunie, cînd restricțiile trebuiau menținute și au fost ridicate, au fost prezentate calculele. Morții care azi sînt depuși în sicrie erau atunci vii și mulți dintre ei ar fi putut rămîne în viață, dar președintele țării le-a hotărît soarta altfel. Trei săptămîni mai tîrziu, după ce lumea a fost îndemnată să umble fără mască, președintele a proclamat sfîrșitul pandemiei („Practic, am oprit pandemia“). În aceeași intervenție a pus cruce și vaccinării („Campania a fost un succes… nu mai avem un interes foarte mare pentru vaccinare“). La sfîrșitul lui iunie, la cîteva zile de la anunțul președintelui, numărul vaccinaților pe zi scăzuse față de luna aprilie de douăsprezece ori.
Florin Cîțu, cel care n-a reușit să fie mai mult decît umbra jetului de urină politică a președintelui Iohannis, a irosit cele patru luni scurse din iunie, a ignorat avertismentele lumii medicale, și-a abandonat fișa postului și responsabilitatea constituțională și nu s-a ocupat de pregătirea valului 4. Adică a lăsat spitalele fără medicamente, fără destule paturi ATI, fără măști și instalații de oxigen. Azi, pacienții cu forme severe mor și din această cauză.
Între complicii lui Cîțu pot fi identificați cu ușurință miniștrii și secretarii de stat de la Sănătate, oamenii numiți politic la vîrful ministerului, care nu s-au ocupat de importuri, de stocuri, de extinderea secțiilor de terapie intensivă sau de echipamentele depozitate la Unifarm. Tot ei au sustras cîteva mii de decedați din bilanțul valului 3 și i-au redistribuit peste cifrele scăzute din timpul verii.
Mulți oameni care puteau să nu moară au murit și fiindcă CNA, parchetele și Poliția au lăsat să se desfășoare pe zeci de canale TV și online spectacolul dement al antivaccinismului conspiraționist. Populația a fost expusă, fără întrerupere și fără ca instituțiile și organele abilitate să intervină, unei propagande otrăvitoare. Moderatori TV fără bacalaureat, avocați loviți de damblaua apocalipsei, patrioți cu nas de clovn, actori iluminați, bloggerițe cu plată, deputați de-ai lui Mihai Viteazul, virusologi de-ai lui Arsenie Boca, șoșoace vaccinate în secret și securiști pensionari și-au ținut spectacolul neobosiți, zi de zi. Poporul a băut pe stomacul gol acest zaț al prostiei ucigașe și nu s-a vaccinat. Bufonii morții l-au făcut să-și piardă instinctul elementar de a-și păzi viața, copiii, părinții, rudele și prietenii.
În acest moment, Dacian Cioloș duce la capăt, cu bună știință, un joc dăunător pentru toată lumea. Știe că nu poate obține sprijinul unei majorități, știe că timpul presează în spitale și în familii, știe că economia se scufundă, că tarifele la energie urmează să tripleze costul vieții și că e nevoie rapid de un guvern cu puteri depline, oricare ar fi el. Știe, dar trage de timp. Mai nesimțit și mai iresponsabil decît el, președintele Iohannis, știind și el toate astea, amînă consultările cu o săptămînă pentru ca apoi să îl nominalizeze pe total lipsitul de șanse Cioloș. Vă amintiți de procurorii din Caracal care așteptau la ușa casei în care era ucisă o tînără fată? Diferența e că acum sînt uciși sute de oameni pe zi.
Zădărnicirea combaterii pandemiei e o infracțiune vizibilă ca o bandă galbenă de Poliție, care înconjoară grupul vinovaților.
Puțin mai contează acum care au fost motivațiile politice ale acestor fapte cauzatoare de moarte. Infracțiunile rămîn infracțiuni, sînt calificate exact așa în teoria penală, iar făptașii, cei care săvîrșind aceste infracțiuni au sporit numărul de morți, trebuie să răspundă. Ca să scape de pandemie, România trebuie să scape mai întîi de vinovați. Trebuie să pună capăt impunității politice, căci la adăpostul ei se coace infernul acestei națiuni.
Sigur că nu se va face nimic pe partea penală. Lucrurile vor rămîne exact așa cum sînt, nici un procuror nu va îndrăzni să-și facă meseria fiindcă, să nu uităm, Justiția independentă nu mișcă un deget fără un buton politic.
Dar se poate face ceva pe partea morală. Dacă partidele politice vor să-și curețe, cît de cît, stratul de josnicie și de lașitate de pe față, ar trebui să-l suspende pe Iohannis. Să-l facă să dispară, fie și un moment, din viața și din moartea românilor. Oricum a fost mai mult absent și nimeni nu i-ar simți lipsa. Dar suspendarea unui personaj de rău augur într-un moment împovărat de suferință ar juca rolul unei eliberări. Nu e clar dacă la vot poporul l-ar și demite, dar umilirea lui în Parlament ar cîntări enorm. Națiunea are nevoie de această ripostă, i-ar face bine ca un pahar de rachiu dat peste gît și apoi spart de perete.
