Dan Darie: Lumea refuză să se schimbe. O simt în aerele de disperare de la Hollywood. O simt în apa chioară a declarațiilor și a articolelor plătite care proclamă triumful cu voci gîtuite de realitate. O simt în pământul în care s-a ascuns cota de piață a unor mega-producții. O văd în flăcările care încep să iasă pe nările finanțatorilor și care amenință să ardă tot eșafodajul politic-corect și calitativ infect pe care s-au clădit ultimii ani ai cinematografiei.
În fortăreața Amazonului, balaurul Bezos probabil că stă pe muntele său de bani și amenință să urmeze exemplul lui Smaug în ceea ce-i privește pe piticii care i-au transformat drepturile firave asupra operei lui Tolkien într-un morman ce amintește prin nuanță de Radagast cel Maro, iar prin miros de o toaletă de orci. The Lord of the Rings: The Rings of Power a fost lansat și s-a înfipt bine de tot în memoria privitorilor, pentru că un asemenea picaj nu s-a mai văzut de cînd Gollum a plonjat în piscina de lavă a lui Sauron. Sau de cînd alt Gollum, mult mai antipatic, a picat simultan din fruntea Guvernului și-a partidului.
Acum, în spatele ușilor ferecate, să nu intre curioșii sau să nu scape vinovații, se vorbește despre reorganizare, refocusare, retarghetare, deși rezultatele dau de înțeles că e mai eco să vorbești despre separare în pungi de culoare corectă și despre reciclare. Rings of Power a suferit de toate bolile activismului recent și spectatorii, cîți au fost, pentru că Amazon refuză să ofere cifre clare, au suferit în chinuri groaznice în fața ecranului. A avut diversitate, a avut inclusivitate, a avut reprezentativitate, a avut eroină capabilă să ducă ideea de perfectă și mîndră-n toate cele într-o zonă și mai ridicolă decît presupunea conceptul de Mary Sue, a avut un scenariu scremut și previzibil de pe partea întunecată a Lunii, dar uite că n-a fost destul pentru a obține gloria. Probabil că s-a găsit măcar un suflet bun de activist să spună acuzator: „Trebuie să faci mai bine!“.
E profund ironic să vezi că diversitatea se oprește la nivelul superficial al pigmentului pielii, că inclusivitatea include doar replicile înduioșător de penibile și că reprezentativitatea nu prea reprezintă pe nimeni, pentru că personaje atît de schematice, stereotipe și lipsite de personalitate nu pot fi întîlnite în viață reală. Asta dacă tot o ardem prețios cu fantezia care trebuie să reflecte viața reală.
Aventura tolkieniană a Amazonului pare un pariu făcut la beție cu HBO, din categoria „Zici că ultimul sezon din Game of Thrones este cea mai mare porcărie posibilă? Ține-mi berea, johnule!“. Cu diferența că HBO a reușit prin prostie și lăcomie naturală ceea ce Amazon a reușit prin idioțenie ideologică. Se mai poate salva ceva din naufragiul ăsta?
House of the Dragon o duce binișor cu audiența, deci șanse ar fi. Dar asta presupune ca trimișii lui Bezos pe Pămîntul de Mijloc să renunțe la rolul de găină cu ouă de aur și să se focuseze pe ideea că au totuși ouă. Pentru că, aparent, să pui calitatea deasupra cantității de obsesii și fixuri corecte politic este un act de curaj. (catavencii.ro)
