Patrick Andre De Hillerin: Atunci când Comisia Europeană a lansat PNRR-ul, iar acesta a fost aprobat, în 2021, de către Parlamentul European, s-a spus clar că granturile alocate fiecărei țări sunt ajustabile în funcție de performanța economică reală a țărilor respective în 2020 și 2021.
Sumele alocate în urma negocierilor și a votului din PE erau sumele maxime, atât în ceea ce privește granturile (fondurile nerambursabile), cât și în ceea ce privește împrumuturile disponibile.
Nimeni nu ne obliga nici pe noi și nu obliga nici o țară membră să acceseze împrumuturile, parțial sau în totalitate, iar suma totală alocată granturilor putea fi redusă dacă economia unei țări nu cunoștea o contracție atât de puternică precum se prevăzuse.
Doar că guvernanții noștri nu au citit cu atenție nici măcar regulamentul prin care se aproba PNRR-ul. Am mai scris, revin de fiecare dată când am posibilitatea: Cristian Ghinea, care și-a arogat rolul de părinte al PNRR-ului românesc, s-a dus prima dată la Bruxelles cu un plan de 40 de miliarde de euro, deși era foarte clar că României nu-i sunt alocate decât 29,2 miliarde, dintre care ceva mai mult de 50% împrumuturi.
Pentru România, orice miliard care intră în țară sub formă de granturi nerambursabile este un plus, mai ales de când ne împrumutăm în ritm accelerat. Să recapitulăm: Guvernul Orban a împrumutat 25 de miliarde de euro, Guvernul Cîțu a împrumutat 16 miliarde de euro, iar Guvernul Ciucă a împrumutat 32 de miliarde de euro. 73 de miliarde de euro împrumutați între noiembrie 2019 și mai 2023.
Dacă am fi putut beneficia de granturi, în loc să ne împrumutăm, n-am mai fi trecut pe lângă discuțiile legate de austeritate, tăieri salariale și înghețarea pensiilor.
Dar n-am putut, pentru că doi dintre cei mai proști premieri din istoria post-1989 a Românei au avut de câștigat niște alegeri. În țară și în partidul din care făceau parte. Din cauza asta, tot ceea ce i-a interesat atunci când au condus Guvernul a fost să umfle cifrele în așa fel încât să dea bine în fața electoratului.
O variantă prin care au crezut ei că dau bine a fost să raporteze creșteri economice fabuloase. Numai că această creștere economică ce ar fi avut loc mai ales în 2021, pe vremea lui Cîțu, nu a fost o creștere economică reală. PIB-ul României a crescut din cauza exploziei prețului energiei. Energia fiind un produs indispensabil vieții în acest secol, a fost folosită în toată Uniunea Europeană pentru a forța creșterea economică. Crescând prețul energiei, artificial, au crescut toate prețurile, ceea ce a dus la creșterea valorii de piață a tuturor mărfurilor și serviciilor destinate consumului final, produse în toate ramurile economiei în interiorul unei țări în decurs de un an. Adică a crescut exact PIB-ul, fără a crește producția de bunuri, nu a crescut consumul, nu s-au diversificat serviciile și nici nu s-au înmulțit. Au crescut doar valorile, deci a crescut PIB-ul. Cum creșterea PIB-ului este folosită pentru a determina creșterea economică, a rezultat că România, ca și alte țări UE, a avut creștere economică. Falsă, în totală contradicție cu nivelul de trai, din ce în ce mai afectat de condițiile din economia reală, dar bună pe hârtie.
Așa s-a ajuns ca România, având în scripte „creștere economică“, s-a trezit că i se amputează două miliarde de euro din granturile aferente PNRR. Pentru a suplini acești bani, România va împrumuta suma, că se apucase să scrie proiectele alea. Și, uite-așa, minciuna creșterii economice bazate pe scumpiri și împrumuturi ne duce la pierderea de bani nerambursabili și la contractarea de noi împrumuturi. Păi, nu suntem noi șmecherii Europei? (catavencii.ro)
