Florin Cîțu luptă cu îndârjire pentru a păstra puterea politică, dacă nu cumva chiar pentru ceva mai apăsător pentru domnia sa.

Este motivul pentru care sabotează, la vedere deja, orice încercare de formare a unui nou guvern care să aibă alt premier PNL decât el însuși.

De aceea, a refuzat propunerea lui Dacian Cioloș să se retragă amândoi președinții de partide, iar coaliția să se refacă sub alt premier liberal.

De aceea, a susținut aventura evident perdantă a unui guvern minoritar PNL Ciucă. De aceea, acum face propuneri bizare la negocierea cu PSD, dându-i practic cu tifla președintelui Iohannis.

De remarcat din start că, deși este varianta de premier agreată de președinte și acceptată informal de PSD, dl Ciucă nu face parte din negocierea programului de guvernare decât strict pentru Ministerul Apărării.

Echipele au fost făcute de Dan Vîlceanu și în unele domenii sunt de-a dreptul ilare.

Surse politice povestesc că, la discuția despre premier cu Marcel Ciolacu și Kelemen Hunor, condiția dlui Cîțu a fost ca el și numai el să fie premier de la PNL, pentru că altfel s-ar crea un punct de influență în partid. Adică, mai pe românește, ar trăi pe propria piele ceea ce i-a făcut el lui Ludovic Orban.

Dl Ciolacu a cerut atunci ca primul premier din rotativă să fie de la PSD. Dl Cîțu a acceptat fără să clipească, dar a refuzat restul echipei liberale. Dl Cîțu a fost de acord și cu propunerea ca dl Kelemen Hunor să fie premier, propunere respinsă însă chiar de liderul maghiar pentru a nu potența și mai mult AUR.

Pe scurt, dl Cîțu este dispus să vândă funcția de premier cui o vrea, numai să nu fie altcineva de la PNL care să creeze un nou pol de putere în partid și să-i tragă scaunul de sub fund. Cu aceeași disperare de ultim tren luptă și Alina Gorghiu.

Pentru unii dl Cîțu poate părea băiatul bun care vrea să împiedice o monstruoasă coaliție cu PSD. La fel a sabotat însă și refacerea coaliției cu USR, căruia i-a cerut tot ca el să fie premier, după care s-a dus la PSD cu speranța că acesta nu va accepta să renunțe la șefia Guvernului.

Tot mai mulți liberali s-au prins că dl Cîțu trage de timp și se joacă și cu PNL, Klaus Iohannis, PSD și USR pentru a rămâne cât mai mult în funcție, poate se răzgândește cineva și îl acceptă premier.

Între timp încearcă niște mișcări de “mare” lider politic. Vineri urmează excluderea din partid a lui Ludovic Orban, care va provoca probabil o hemoragie. Ca să compenseze pierderea, dl Cîțu vrea să pozeze în unificatorul dreptei și să declanșeze fuziunea cu PMP și, posibil, cu ALDE. O mică parodie, desigur.

De ce luptă dl Cîțu atât de disperat în condițiile în care visul domniei sale nici nu era să fie lider de partid, ci guvernator BNR?

Pe de-o parte, sigur că puterea este un drog și, după ce toată lumea din jurul său s-a chinuit să–l facă mare președinte de partid, probabil că se și crede mare președinte.

Îi place probabil să stea în capul mesei, să aibă ștampila în mână și semnătura lui să fie ultima. Îi plac probabil și spinările încovoiate.

Apoi, e probabil conștient că, dacă pierde acum puterea, nici guvernator BNR nu va mai ajunge.

Dar mai există o variantă care zumzăie insistent în lumea politică. Dl Nazare a fost evacuat de azi pe mâine de la Ministerul Finanțelor după ce declanșase, potrivit propriilor declarații, un audit la Trezorerie. Unul care pare să-l fi băgat în panică pe fostul ministru al Finanțelor… Cîțu.

Întrebat dacă a găsit probleme la împrumuturile decise în mandatul la Finanțe al dlui Cîțu, dl Nazare a evitat un răspuns tranșant, dar a invocat rezultatatele viitoare ale controlului. A aflat dl Nazare ceea ce nu trebuia să afle?

Imediat Finanțele au revenit interimar la dl Cîțu și, apoi, s-au dus la prietenul acestuia Vîlceanu.

În decembrie trecut, dl Cîțu a luptat ca la Rovine să păstreze Finanțele, acum se luptă ca la Rovine ca ele să rămână la PNL, adică la sine însuși sau la prietenul Vîlceanu.

Se teme dl Cîțu ca cineva să își bage nasul unde și-l băgase dl Nazare? Are ceva de ascuns? Este o luptă pentru păstrarea puterii sau a libertății?

Este foarte ciudat că nimeni nu pare să fi știut de problemele americane ale dlui Cîțu, beția la volan, arestarea și țeapa dată unei bănci. Comise la 30 de ani, nu la 18, ele spun ceva despre personalitatea unei persoane, implicată apoi, potrivit presei, și în scandalul atacului speculativ asupra leului, din 2008.

A știut SIE despre aceste episoade? Dacă a știut, i-a comunicat președintelui? Președintele nu a fost informat sau a ignorat? Nu a știut, deși a cerut un profil, sau pur și simplu nu a cerut? Iar în mandatul domniei sale nimeni nu vorbește neîntrebat.

SRI a făcut un profil al viitorului premier? Să nu uităm că prim-ministrul nu are nevoie de certificat ORNISS tocmai pentru că se presupune o verificare atentă înainte de a-i fi dată țara pe mână. Este o chestiune de securitate națională.

Cât de mare este breșa la nivelul serviciilor de informații prin care a trecut Superman pentru a deveni omul cu cele mai importante pârghii de putere din România?

Poate că în comisiile SRI și SIE cineva își va lua inima în dinți să pună, totuși, niște întrebări despre verificările la care a fost supus sau nu înainte de a prelua funcția omul care acum ține captivă o țară întreagă.

Și, desigur, cea mai mare problemă este a dlui Iohannis, cel la care liderii PSD, PNL și UDMR se vor duce pentru medierea alegerii premierului, potrivit lui Kelemen Hunor.

Dacă situația nu ar fi de o asemenea gravitate ar putea fi chiar amuzant de urmărit cum dl Cîțu își bate joc de dl Iohannis. Probabil că, după sforțările președintelui de a–l sui în funcția de președinte PNL, este exact ceea ce dl Iohannis merită.

Dar România este într-o situație critică, are nevoie de rectificare bugetară urgent, de măsuri clare și o strategie dincolo de aceea a supraviețuirii personale a dlui Cîțu. Așa că dl Iohannis ar trebui să găsească măcar acum o soluție pentru experimentul său politic inept scăpat de sub control.

Ioana Ene Dogioiu / spotmedia.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.