Dupa trei ani de la depunerea proiectului de lege, Camera Deputatilor a reusit sa voteze miercuri, 14 octombrie, modificarea Codului Penal la capitolul cazurilor de violenta domestica. Astfel, impacarea partilor nu mai inlatura raspunderea penala a agresorului.

Legiuitorii incearca astfel sa puna capat situatiilor in care victimele unor abuzuri domestice erau amenintate sau presate sa-si retraga plangerile si sa declare ca s-au impacat cu agresorii. De acum, chiar si in cazurile de impacare, autoritatile vor putea sa cerceteze si sa-i aduca in fata justitiei pe agresori, scrie ziare.com.

Chiar si asa, expertii in Drept atrag atentia ca exista posibilitatea ca victimele sa-si retraga plangerile penale prealabile, fapt ce poate ingreuna sau chiar stopa complet ancheta, iar pe de alta parte poate exista posibilitatea, cel putin teoretica, ca victimele violentei domestice sa se gandeasca de doua ori inainte de a depune o astfel de plangere (in lipsa posibilitatii retragerii) ceea ce ar putea conduce la iluzia ca fenomenul abuzurilor domestice este combatut.

“Exista doua tipuri de situatii, cea in care plangerea penala este obligatorie pentru inceperea urmaririi penale, iar in cazul infractiunilor savarsite in familie urmarirea penala poate sa inceapa si din oficiu. Asta spune textul de lege, ca in cazul violentelor asupra unui membru al familiei urmarirea penala incepe, fara doar si poate, si chiar daca partile se impaca ulterior urmarirea penala nu se mai poate stinge chiar daca victima nu mai doreste tragerea la raspundere a agresorului. Avem o incidenta foarte mare de persoane care se duceau la politie si depuneau plangere penala si, din varii motive, se razgandeau pe parcurs, si ii lasau pe politisti sa lucreze degeaba pentru ca nu se mai intampla nimic cu privire la tragerea la raspundere a faptuitorului”, a precizat avocatul Adrian Cuculis.

Una din cotroversle iscate cu privire la efectele acestei modificari, sesizata intr-o postare pe blogul celor de la VeDem Just, vizeaza diferentele de natura juridica dintre actul impacarii si cel al retragerii plangerii penale. Argumentul acestora este ca, in forma votata, legea nu anuleaza posibilitatea retragerii plangerilor din partea victimelor.

Retragerea plangerii prealabile poate interveni pana la pronuntarea unei hotarari definitive, in cazul infractiunilor pentru care punerea in miscare a actiunii penale este conditionata de introducerea unei plangeri prealabile, cum nu este insa cazul infractiunilor de violenta domestica. Spre deosebire de retragerea plangerii prealabile, impacarea partilor poate interveni in cazul in care punerea in miscare a actiunii penale s-a facut din oficiu, daca legea o prevede in mod expres, adica mentiunea din vechea lege ce a fost eliminata.

“Urmarirea penala in astfel de cazuri poate fi pusa in miscare si din oficiu, fiind eliminata reglementarea privind posibilitatea de stopare a urmarii penale prin impacare. Adica problema este rezolvata pe jumatate, sa spunem, atunci cand se incepe urmarirea penala din oficiu, impacarea nu produce niciun efect. Dar daca cercetarile au inceput in baza unei plangeri penale, ele pot fi stopate prin retragerea plangerii. Din pacate acest fenomen se intampla foarte des, violenta in familie e un flagel care s-a amplificat in perioada asta a pandemiei. Anumite masuri trebuie luate pentru ca am avut cazuri unde victimele isi retrag plangerile fie de frica sau de mila, “e tatal copilului meu, nu vreu sa-l bag in puscarie”, sau din motive chiar si economice, tatal violent fiind cel care aduce un salariu in cauza”, este de parere avocatul Adrian Amuza.

“Noi nu putem sa luam dreptul oamenilor de a se impaca, e treaba lor. Insa s-a eliminat din Codul penal aceasta fraza care implica impacarea si exista posibilitatea de autosesizare. Practic, in momentul in care o victima face prima sesizare, ea poate sa se impace, insa politia sau judecatorul, sau orice ar fi punctul in care acel dosar a ajuns, respectiva autoritate poate continua dosarul prin autosesizare, pentru ca fapta exista. In multe cazuri, atunci cand avem o plangere penala sau o sesizare, inseamna ca exista fie politisti care au fost chemati la fata locului fie martori la incident. Atunci, exact in baza politistilor, si in baza declaratiilor martorilor sau a orice altor dovezi, acest caz poate merge inainte “, a declarat deputata Oana Bizgan, unul dintre deputatii care au sustinut acest proiect.

Lipsa de cooperare a victimei poate ingreuna sansele unei condamnari

Un alt aspect ce poate fi subliniat este posibilitatea ca, in cazul in care o victima isi doreste impacarea, aceasta sa nu mai doreasca sa colaboreze cu anchetatorii, lucru care, in unele cazuri, ar putea face imposibila condamnarea agresorilor.

“Este un punct dificil al acestei legi. Pentru ca, teoretic, tu ca victima esti documentul principal intr-un astfel de caz, daca nu vrei sa te duci sa scoti un certificat INML nu te poate forta nimeni. Cum mai poate constata ancehtatorul atunci ca acea persoana a fost victima unui abuz in familie? Daca nu ai nicio depozitie, si victima se duce in instanta si spune ca nu a fost lovita sau altceva, atunci ce poti sa faci? Ai distrus complet cazul”, este de parere avocatul Adrian Cuculis.

“Chiar daca cercetarea penala continua, ea poate sa nu fie sustinuta prin probe sau declaratii, si atunci fara sa fie o impacare expresa, ar conduce la o clasare a plangerii. Daca victima nu-si sustine declaratiile din prima faza, pentru ca in multe situatii de acest fel nu ai martori si totul se dovedeste prin declaratii si eventual printr-o proba furnizata de o expertiza medico-legala. Dar intr-o expertiza medico-legala chiar daca vezi ca au existat niste urme de violenta daca nu e dovedita si sursa violentei sau nu este sustinuta prin alte probe merge spre clasarea cauzei”, a subliniat si avocata Valentina Topor.

Totusi, avocatii subliniaza ca in cazurile in care ancheta autoritatilor este avansata si exista mai multe probe la dosar, procurorii pot avea sansa obtinerii unei condamnari.

“Sansele sunt destul de mici, insa acuma, ca un rechizitoriu sa ajunga in instanta nu se face exclusiv doar pe baza declaratiilor partilor. Trebuie sa existe niste acte medicale, certificat INML, martori, filmari, lucruri de genul asta. Chiar daca la un moment dat victima spune ca ar vrea sa se impace si nu mai sustine declaratiile initiale a apucat probabil sa depuna niste acte, s-au facut niste cercetari din care rezulta anumite lucruri. Pentru ca simpla declaratie nesustinuta de nicio proba nu produce consecinte. Asta e diferenta dintre adevarul perceput de noi si adevarul judiciar. In instanta nu poti condamna pe cineva in absenta unor probe”, a subliniat avocatul Adrian Amuza.

O schimbare de paradigma

Sustinatorii acestei modificari elgislatice subliniaza ca ea reprezinta o modificare de paradigma, in acea ca legea cauta sa ia presiunea ce exista asupra victimei de a-si retrage plangerea penala in astfel de cazuri.

“Vedem cel mai adesea situatii unde agresorul este dragut cu victima, sau familia, prietenii, agresorul si asa mai departe pun presiune pe victima sa-si retraga plangerea si practic acesta din urma scapa ca si cum nu s-a intamplat nimic. Acum mesajul catre agresori este unul foarte clar: orice palma, orice agresiune se plateste. Chiar daca acesta va pune presiune pe victima sau va promite ca nu se va mai intampla, ceea ce stim ca nu e adevarat, orice agresor recidiveaza, sa stie ca si daca pune presiune pe victima aceasta isi poate reptrage plangerea dar autoritatile pot sa-l pedepseasca in continuare. Orice agresiune va avea o finalitate, o urmare”, subliniaza Oana Bizgan.

Cat de real e pericolul ca victimele sa nu mai depuna plangeri

Una din temerile exprimate in spatiul public cu privire la riscul unui efect pervers al acestei legislatii vizeaza posibilitatea ca victimele agresiunii domestice sa se gandeasca de doua ori inainte de a depune o plangere penala, stiind ca acum nu mai are posibilitatea de a opri complet ancheta autoritatilor. Altfel spus, presiunea asupra victimei se muta de la momentul de dupa depunerea sesizarii sau plangerii inaintea acesteia cu rezultatul ca tot mai multe astfel de infractiuni sa nu fie raportate.

Sustinatorii acestei modificari subliniaza insa ca analizele expertilor in domeniu arata ca victimele ajung sa se impace cu agresorii tocmai din cauza ca exista o astfel de posibilitate ce le permite acestora din urma sa scape, si ca tocmai acestia sunt cei care ar trebui sa se gandeasca de doua ori inainte de a comite un astfel de fapt.

“Flagelul violentei domestice este unul complex, iar aceasta solutie legislativa rezolva o problema. In momentul de fata avem deja un vast numar de cazuri ce nu sunt sesizate la politie. De obicei insa, atunci cand cineva depune o astfel de plangere, se intampla chiar atunci, cand incarcatura emotionala este una foarte puternica, cand frica este foarte mare si cand pericolul asupra victimei precum si asupra copiilor este unul ridicat. Sesizarea se intampla atunci cand esti batuta, nu dupa trei saptamani. Incarcatura emotionala nu este flexibilitate de aceasta modificare. Persoanele ce ajung in acest punct percep un risc real si iminent de violenta si de cele mai multe ori de moarte.

Nu cred ca victimele vor sta in astfel de situatii sa se gandeasca la posibilitatea de a-l ierta pe agresor. Studiile in domeniu arata ca retragerea plangerii penale in astfel de situatii se intampla din cauza presiunii agresorilor si din cauza ca legea permite acest lucru. Este motivul pentru care in tari precum Franta sau Statele Unite nu permit acest lucru. Victima violentei domestice traieste o trauma si ulterior devine o victima a presiunilor de a-si retrage plangerea. De acea legea nu trebuie sa puna asupra victimei aceasta presiune”, sustine Oana Bizgan.

“Daca o victima se gandeste de doua ori daca sa depuna plangere s-ar putea ca agresorul sa se gandeasca de trei ori daca sa o loveasca. Pentru ca altfel intotdeauna problema e la victima. Trebuie sa recunoastem un lucru extrem de important. O femeie nu se duce sa depuna plangere la prima bataie. O femeie se duce si depune plangere dupa enorm de multe batai. O femeie, saraca, cand e batuta prima data poate prinde curaj, dar in general le e rusine, sa marturiseasca familiei sau prietenilor care de obicei te tempereaza: “hai ca s-a intamplat o data, hai vorbeste cu el”. Pana ajunge sa depuna o plangere a luat bataie de nu stiu cate ori. Putem crede ca va scadea numarul agresorilor pentru ca vor sti ca te pot aduce in punctul ala si sa nu mai scape de data asta. Doar modificarea acestui articol nu va rezolva intreaga problema a violentei domestice, mult mai multe trebuie facute”, a sustinut deputata Adriana Saftoiu, initiatoarea acestui proiect legislativ aflat acum in faza de promulgare.

Proiectul de lege vizeaza modificarea art. 199 alin.(2) din Legea nr.286/2009, in sensul stabilirii ca, in cazul infractiunilor prevazute la art.193 – Lovirea sau alte violente si la art.196 – Vatamarea corporala din culpa, savarsite asupra unui membru al familiei, impacarea sa nu mai inlature raspunderea penala, asa cum este prevazut in prezent.

Concret, din formularea alineatului (2) “in cazul infractiunilor prevazute in art. 193 si art. 196 savarsite asupra unui membru de familie, actiunea penala poate fi pusa in miscare si din oficiu. Impacarea inlatura raspunderea penala” a fost eliminata ultima propozitie. (sursa)

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.