Statul român are un mod ciudat de a face afaceri. Din ce în ce mai ciudat.
În Planul Național de Redresare și Reziliență trimis către Bruxelles la sfârșitul lunii mai, statul român a propus o imensă schemă de investiții în domeniul energiei. 1,6 miliarde de euro trebuiau, conform propunerii, să meargă către firme private și de stat, fără ca statul român să primească ceva în schimb. Astfel, 10,5 milioane de euro trebuiau să meargă către Electrica, firmă cu capital majoritar privat. 167,5 milioane de euro urmau să fie date, fără nici o obligație, companiei Prime Batteries Technology, 100% privată. 585.000.000 de euro erau destinați direct proiectelor Romgaz, GSP și Siemens, fără a fi clară participarea fiecărei dintre cele trei companii (una de stat, două private). Alți bani mergeau către Hidroelectrica în asociere cu Toshiba.
Cum am mai scris, 1,6 miliarde de euro (din care aproximativ 50% bani împrumutați) urmau a fi distribuiți către aceste firme fără ca statul să ceară nimic în schimb, fără să obțină vreun pachet de acțiuni, nimic. Pur și simplu, investea banii, fără să aibă nici măcar unul dintre avantajele unui investitor.
Ei bine, însă, deși nu înțelege să obțină vreun beneficiu real din investirea banilor plătiți de către contribuabili (căci și granturile nereturnabile de la UE, și împrumuturile din PNRR tot de către contribuabili sunt finanțate), statul român vrea să-și vândă companiile profitabile pentru a obține, chipurile, bani ca să le modernizeze.
După multe zvonuri și șoapte de culise, ministrul Claudiu Năsui a anunțat că într-un an, un an și jumătate, Salrom va fi listată la Bursa de Valori. Pentru că Salrom are nevoie de bani ca să-și finanțeze investițiile. Pentru a obține, însă, finanțare prin listarea la bursă, Salrom va trebui să-și vândă din acțiuni. Statul român deține 51% din acțiunile Salrom, iar Fondul Proprietatea deține 49% din acțiuni. Evident, de vândut va vinde statul, direct. Astfel, statul își va pierde poziția de acționar majoritar, în timp ce Salrom va obține foarte puțini bani pentru investiții.
Dar Salrom este extrem de important pentru viitorul energetic al României, pentru că, pe lângă sare, Salrom are la dispoziție importante zăcăminte de grafit, acum neexploatate. Grafitul este esențial în producerea bateriilor electrice. Ei bine, statul român, în marea sa înțelepciune ce frizează penalul, vrea, pe de o parte, să ofere pe tavă unei firma private 167,5 milioane de euro pentru a produce baterii, dar, în același timp, nu se gândește absolut deloc să folosească banii din PNRR pentru a investi în Salrom și pentru a pune la punct extragerea de grafit, eventual și o linie de producție a grafenului. Ar putea face asta? Da, ar putea și ar fi un element acceptat de UE, fiind vorba despre dezvoltarea energiei verzi. Făcând Salromul o firmă și mai profitabilă (căci Salrom are și acum profit, doar din sare), statul român ar beneficia direct de acest profit, care s-ar vărsa în buget. Vânzând Salromul, statul va beneficia doar de o mică parte din profit, respectiv de impozite. Dacă cineva va accepta să le și plătească.
Să pierzi bani publici din prostie e una. Să pierzi bani publici programatic, cu bună știință, ar trebui să fie studiu de caz. Sau, mai bine, direct caz. La DNA.
Patrick Andre De Hillerin / catavencii.ro
