Invadarea Ucrainei de către Rusia în 2022 a forțat Europa să își reevalueze strategiile de apărare, reaprinzând dezbaterile privind avantajele și dezavantajele recrutării obligatorii ca mijloc de consolidare a securității. În timp ce unele țări europene precum Lituania și Danemarca au prelungit deja sau iau în considerare reluarea serviciului militar obligatoriu, altele pun la îndoială eficiența și implicațiile etice ale acestuia.
Experiența soldaților ruși, crucială în războiul din Ucraina
Experiența recruților ruși în timpul conflictului din Ucraina ridică îngrijorări cu privire la motivație și eficiență. Un fost mercenar Wagner a dezvăluit că una dintre principalele sale atribuții a fost aceea de a împiedica tinerii recruți ruși reticenți să fugă de pe câmpul de luptă.
Această diferență dintre recruții civili și soldații profesioniști experimentați a fost recunoscută recent de tineri soldați ucraineni care luptă acum în segmentul nordic al frontului din Ucraina. Aceștia au declarat că se simt „demoralizați și inadecvați”, spunând că instruirea lor la o bază NATO din Germania a durat doar trei săptămâni.
Este reapariția serviciului militar obligatoriu în Europa un scenariu real?
În perioada de după Războiul Rece, multe țări europene au abolit serviciul militar obligatoriu, o măsură care părea în concordanță cu spiritul de pace și cooperare al epocii. Cu toate acestea, recentul război din Ucraina a reaprins dezbaterea privind reintroducerea serviciului militar obligatoriu și creșterea bugetelor de apărare pe întregul continent, scriu jurnaliștii Deutsche Welle
Căderea Zidului Berlinului și sfârșitul Războiului Rece au marcat o schimbare semnificativă în politica globală. Odată cu dizolvarea Uniunii Sovietice, recrutarea civililor părea să fie în declin în Europa. În ultimele două decenii, majoritatea țărilor europene, inclusiv Germania, au suspendat serviciul militar. Cu toate acestea, Constituția Germaniei permite reintroducerea acestuia în cazul în care Bundestag-ul stabilește o nevoie de apărare.
În mod similar, din cele 29 de state membre NATO, inclusiv Turcia, doar șase au menținut serviciul militar obligatoriu din 1993 încoace. Regatul Unit al Marii Brianii, Statele Unite și Canada au armate exclusiv profesioniste de peste 50 de ani.
Apare o nouă amenințare
În urma anexării Crimeei în 2014, Ucraina a reintrodus serviciul militar obligatoriu pentru bărbații cu vârste cuprinse între 18 și 26 de ani. Lituania i-a urmat exemplul în 2015. După invazia pe scară largă a Ucrainei de către Rusia în februarie 2022, guvernul ucrainean a adoptat o lege prin care toți bărbații cu vârste cuprinse între 18 și 60 de ani, apți din punct de vedere fizic, sunt potențial supuși serviciului militar obligatoriu.
Letonia, unul dintre cei trei membri NATO care se învecinează cu principalul teritoriu al Rusiei, alături de Estonia și noul membru Finlanda, intenționează să reintroducă serviciul militar obligatoriu. Din 2024, toți bărbații cu vârste cuprinse între 18 și 27 de ani vor trebui să urmeze 11 luni de pregătire militară. Până în 2028, 7.500 de letoni vor fi chemați în fiecare an, echivalentul numărului total de soldați profesioniști din țară în 2022.
Poziția României față de armata obligatorie
În România, o primă încercare de reintroducere a serviciului militar obligatoriu a eșuat în 2015. Cu toate acestea, generalul (r.) Nicolae Ciucă (pe atunci premierul României) s-a pronunțat din nou în favoarea acestuia în primăvara anului trecut.
Un proiect de lege prezentat în 2022 susținea propunerea ca toți românii apți medical și cu vârsta potrivită care locuiesc în străinătate să se prezinte la serviciul militar în termen de 15 zile în cazul unei mobilizări generale.
Cum abordează scandinavii serviciul militar obligatoriu
Țările de Jos și Suedia iau, de asemenea, în considerare creșterea numărului de militari prin serviciul militar obligatoriu. Suedia a abolit serviciul militar obligatoriu în 2010, dar l-a reintrodus în 2018 din cauza lipsei de voluntari.
Acum, toți tinerii de 18 ani trebuie să se prezinte la datorie, dar doar o mică parte dintre ei sunt recrutați pentru serviciul militar efectiv, similar cu situația din Norvegia. Din 2016, toți tinerii de 18 ani din Norvegia, atât bărbați, cât și femei, trebuie să se prezinte la serviciul militar.
Cu toate acestea, doar aproximativ 9.000 din cei 60.000 de candidați anual sunt chemați pentru 19 luni de serviciu. Serviciul militar are un nivel de prestigiu similar cu cel al calificărilor din învățământul superior în Norvegia, datorită procesului strict de selecție.
Norvegia cheamă cetățenii în masă, dar selectează doar un anumit procent pentru instruire, făcând din serviciul militar un semn de prestigiu și un atu în CV-ul unui recrut.
Danemarca are, de asemenea, un serviciu militar obligatoriu, dar există suficienți voluntari pentru a satisface cererea.
Finlanda împarte o graniță lungă cu Rusia și are o istorie de conflicte cu vecinul său estic. Acest context geografic și istoric unic poate explica sprijinul larg pentru recrutare în Finlanda, care poate să nu fie aplicabil altor țări europene.
Dezbaterea franceză cu privire la recrutarea civililor
În Franța, există în prezent o dezbatere privind o formă „ușoară” a serviciului militar obligatoriu. Președintele Emmanuel Macron a introdus Serviciul Național Universal în 2019, permițând tinerilor să se ofere voluntari timp de o lună și să își servească țara.
Guvernul ia acum în considerare posibilitatea de a face acest lucru obligatoriu pentru toți cetățenii francezi cu vârsta cuprinsă între 15 și 17 ani.
În Germania, cancelarul Olaf Scholz a respins o propunere a ministrului apărării, Boris Pistorius, de a introduce serviciul militar obligatoriu. Cu toate acestea, există apeluri pentru o dezbatere națională pe această temă din partea întregului spectru politic.
Eva Högl, comisarul Bundestagului pentru armată și membră a Partidului Social-Democrat aflat la putere, a sugerat recent că ar trebui luat în calcul un an de serviciu obligatoriu în instituțiile militare sau civile. De asemenea, ea a spus că membrii armatei ar trebui să vorbească despre activitatea lor în școli.
Forțele armate europene, în special cele care se învecinează cu Rusia, se confruntă cu un deficit de personal în sectorul militar, potrivit lui Vincenzo Bove, profesor de științe politice la Universitatea Warwick, citat de Euronews. Cu toate acestea, el și-a exprimat îndoielile cu privire la eficiența armatelor de recruți în comparație cu armatele profesioniste și a pus la îndoială faptul că recruții ar putea fi instruiți în mod adecvat în timpul scurt disponibil.
Preocupări economice și etice vizavi de armata obligatorie în Europa
Bove, un fost ofițer al Marinei italiene, a ridicat preocupări economice și etice cu privire la recrutare, susținând că este ineficient și lipsit de etică să trimiți civili fără experiență în luptă.
De asemenea, el a pus la îndoială eficiența programelor scurte de pregătire, sugerând că trei luni sunt insuficiente pentru a învăța elementele de bază ale luptei corp la corp și ale războiului în general.
Elisabeth Braw, analist în domeniul apărării la American Enterprise Institute, a declarat pentru Euronews că sistemele de recrutare selectivă, precum cel din Norvegia, pot funcționa bine.
Campaniile de recrutare au eșuat în Europa
Braw a subliniat, de asemenea, că civilii înrolați ar putea contribui la sănătatea publică, la protecția infrastructurii și la asistența medicală în timpul crizelor sau al dezastrelor. Această abordare mai largă a recrutării obligatorii a fost reluată de programul de serviciu civic voluntar al Franței, lansat în 2019 pentru a promova patriotismul și coeziunea socială.
Campaniile convenționale de recrutare în Europa nu au avut succes, după cum a exemplificat eșecul armatei germane de a atrage noi soldați, în ciuda unei inițiative semnificative pe fondul războiului din Ucraina.
Experții sugerează că armata nu poate concura cu salariile și condițiile din sectorul privat, iar atitudinile negative față de armată, alimentate de războaiele din Afganistan și Irak, pot, de asemenea, să descurajeze recrutarea.
Susținătorii serviciului militar obligatoriu susțin că acesta poate stimula patriotismul și dorința unei populații de a se apăra. Elina Riutta, președinta Uniunii Recruților Finlandezi, a declarat că recrutarea are un sprijin larg în Finlanda și contribuie la rezistența societății.
Cu toate acestea, cercetările efectuate de Bove și colegii săi sugerează că, de fapt, conscripția poate eroda încrederea în instituțiile democratice prin crearea unui conflict de loialitate între forțele armate și alte autorități. Bove a concluzionat că, dacă obiectivul este de a reduce decalajul dintre generațiile tinere și stat, conscripția poate fi contraproductivă.
Veteranii se luptă cu șomajul după ce ies din armată
Studiile au arătat că recruții se confruntă cu rate mai mari ale șomajului după terminarea serviciului militar. Acest lucru ridică întrebări cu privire la transferabilitatea competențelor dobândite în timpul serviciului militar în alte sectoare și dacă recrutarea este o utilizare productivă a timpului tinerilor.
Bove a sugerat că factorii culturali pot influența, de asemenea, dorința de a servi în armată. El a remarcat că, în ciuda ratelor ridicate ale șomajului în sudul Italiei și în Spania, civilii sunt încă reticenți în a se înrola în forțele armate.
Acest lucru se poate datora unei lipse de aliniere cu obiectivele și scopurile armatei sau atitudinilor negative persistente față de armată din conflictele din trecut.
Discuții despre reintroducerea armatei obligatorii și în Asia-Pacific
Pe măsură ce tensiunile cresc în regiunea Asia-Pacific, Taiwanul și-a anunțat în 2022 decizia de a prelungi serviciul militar obligatoriu de la patru luni la un an începând cu 2024, după cum a declarat președintele Tsai Ing-wen. Această măsură vine ca răspuns la creșterea presiunii militare, diplomatice și comerciale din partea Chinei, care revendică Taiwanul de când țara-insulă s-a desprins de continent în 1949, în timpul unui război civil.
Amenințarea de invazie din partea Chinei s-a intensificat de când Beijingul a întrerupt comunicațiile cu guvernul taiwanez după alegerea în 2016 a președintei Tsai, care este percepută ca fiind pro-independență. (adevarul.ro)
