catavencii.ro: Pe zi ce trece, PSD și PNL realizează că nu au candidați la președinție și că dacă, pe fondul creșterii AUR, intră în joc și Kövesi, s-ar putea ca nici unul dintre partidele mari să nu pupe turul doi.
PNL e forțat de un an și ceva să doarmă cu icoana lui Nicolae Ciucă sub pernă. Așa a stabilit Iohannis, așa a rămas, chiar dacă, de la plantarea lui în fruntea Guvernului și pînă azi, Ciucă a demonstrat că e capabil să piardă și dacă participă singur.
În partid a început o oarecare foială, cu alde Bolojan și Motreanu în frunte, dar fără cantitatea de curaj și de idei necesară.
Ciucă e contestat doar în grupuri restrînse, care se adună în cîrciumi, se îmbată cu apă chioară, iar a doua zi se întreabă cine îl va turna pe celălalt. Dar chiar și aceste palide îngrijorări se izbesc de un zid: nu există, în partid, nimeni mai breaz ca Ciucă.
Rareș Bogdan e prea ridicol, Motreanu prea necunoscut, Bolojan prea județean, Bode prea plagiator, Turcan prea țoapă, Gorghiu prea disponibilă.
Așa că s-au pornit anumite săpături în afara partidului. Lucrările, de fapt, ca să respectăm cronologia, au început încă de anul trecut, cînd, cu un surprinzător discurs de politician, șeful SRI, Eduard Hellvig, s-a avîntat în joc. Chiar dacă în sondaje aproape că nu există, Hellvig reprezintă, în acest moment, nu doar cea mai consistentă opțiune politică pentru o candidatură internă, ci și singura. Unii o spun cu jumătate de gură, alții așteaptă să se pronunțe Iohannis. În fine, cei care iubesc ideea prin natura lor de doctoranzi și stagiari la Academia SRI jubilează în tăcere. Nu există un lider al mișcării pro-Hellvig, dar există un fel de consens mut asupra revenirii lui în partid pe o poziție importantă, chiar aceea de candidat la președinție. Și trebuie spus că, după trei ani de prostie politică, în care au defilat cu impostori, fantome și escroci, liberalii par să arate, în sfîrșit, un strop de minte.
Hellvig are ceea ce-i lipsește partidului: o imagine bună. E drept, a condus și conduce cea mai înfricoșătoare structură a statului, dar a știut să șteargă dîrele de sînge lăsate de Maior și Coldea. A stat cumva în umbră, a lăsat mai degrabă o impresie de reformă decît de agresiune, chiar dacă SRI s-a zbătut din răsputeri să schimbe în rău legile siguranței naționale. Aspectul lui de băiat bun, comportamentul reținut și, mai ales, trecutul politic, recunoscut în PNL, îl fac să corespundă unei reveniri la vîrf. PNL are nevoie și de un mesaj de forță și nu are de unde altundeva să-l ia. Iar Hellvig vine cu un pachet de mușchi unic, lucrat la sala de citit dosare, fapt care face impresie în orice grup de corupți.
Prin urmare, Hellvig e ultimul cal de interior pe care poate paria PNL. Cu puțină reclamă și o tavă de jăratec, nechezatul lui s-ar face auzit nu numai în partid și în coaliție, ci și în campania prezidențială, unde structurile de securitate nord-atlantice l-ar privi cu ochi buni. Condiția e ca Iohannis să nu-l încalece și să-l strivească cu greutatea lui de dulap. (sursa)
