Doru Bușcu. Pentru cei care încă mai cred că Patapievici n-a fost înjurat destul, există noutăți din cultură: la ICR Paris a fost desemnat pentru postul de director Cezar Preda, la propunerea PNL. Senatul urmează să decidă, dar să amintim că ICR înseamnă Institutul Cultural Român. E, adică, o instituție care se ocupă de cultură.
PNL a avut, deci, motive întemeiate să-l numească pe Cezar Preda, care e la bază turnător. O perioadă a vieții lui a studiat și, se pare, a practicat turnătoria. Așa spune CV-ul lui de la Parlament. Facultatea de Metalurgie, pe care a absolvit-o în 1984, nu e tocmai vîrful Politehnicii, de vreme ce acolo ajungeau, pe vremea lui Ceaușescu, cei care nu îndrăzneau să privească nici măcar spre TCM, darmite spre facultățile electrice. De altfel, o veche zicere studențească spune că, atunci cînd intri în campusul universitar din IPB, ai pe stînga Metalurgia și Transporturile, iar pe dreapta facultățile.
Cezar Preda a dobîndit diploma de metalurg cu specializarea în turnătorie
și sînt dovezi clare că această specializare l-a urmărit și pe mai departe. Astfel, Cezar a fost numit în 2009, pe cînd lucra la PDL în subordinea turnătorului Petrov, președinte al comisiei Camerei și Senatului pentru controlul activității SRI. Și, cum Băsescu era un securist de modă veche care dorea să-i țină în mînă pe securiștii de modă nouă, Cezar a fost numit și președinte al comisiei Camerei și Senatului pentru elaborarea pachetului de legi privind Siguranța Națională. A patronat această comisie din 2007 pînă în 2012, adică exact pe perioada în care legile făurite la comanda SRI au împărțit clasa politică în hoți care sînt prinși și hoți care sînt lăsați să fure.
Să luăm un exemplu la întîmplare. În 2011, Cezar Preda a fost inițiatorul unui proiect de lege care acorda ofițerilor SRI drept de cercetare penală, proiect care a fost pilotat spre adoptare tacită prin manevre de cvorum. Legea astfel obținută a avut nu doar scopul de a declanșa marile abuzuri penale ale SRI și DNA, ci și acoperirea unor abuzuri săvîrșite deja, după cum presa a tot dezvăluit în acei ani.
Dar turnătoria n-ar fi putut de una singură să-i lumineze lui Cezar Preda calea spre ICR Paris
A fost nevoie și de cultură.
Cultura serviciului la stat a făcut din Cezar Preda un reputat cunoscător al cotloanelor Primăriei din Buzău. În primii șase ani de după căderea tiraniei a fost ba viceprimar, ba director tehnic, ba șef Serviciu Patrimoniu. Iar în 1996 a deschis un nou capitol al culturii: cultura gunoaielor. Gunoaiele aveau să-l îmbogățească pe Cezar Preda în același mod năpraznic și penal în care i-a îmbogățit pe pedeliști în mandatele lui Petrov. Pînă și procurorii care și-au luat energia din legislația fabricată de el însuși s-au văzut nevoiți să-i ancheteze la un moment dat afacerile, dar pînă la ivirea acelui moment, Preda trebuia să-și sape o poziție avantajoasă în muntele de deșeuri care copleșea județul Buzău.
S-a băgat, așadar, în conducerea Consiliului Național al Salubrității și în Asociația Română de Salubritate, a fost șef la REBU. Ca om de cultură a cultivat acest domeniu al cunoașterii clădit pe mizerie și combinații cu statul, mai ales ca director al firmei private de salubritate RER, care, în asociere cu Consiliul Județean Buzău, avea să producă, prin tradiționalele tactici de monopol, milioanele atît de dragi oamenilor de cultură.
Fiind vorba de gunoaie, pasul spre politică a fost natural. Jegul și zoaia s-au recunoscut și s-au atras, iar Cezar Preda a nimerit acolo unde priceperea lui de specialist în salubritate îl avantaja: la PD.
Să nu creadă cineva că și-a neglijat vreun pic pregătirea academică
Parcă presimțind că într-o zi va ajunge director la ICR Paris, Cezar și-a consolidat portofoliul universitar cu o diplomă de la distanță la ASE (Centrul Teritorial Buzău) și un doctorat la Petrol și Gaze Ploiești, unde, se știe, sînt prețuri mai mici. Grosul cunoașterii, însă, l-a dobîndit la Colegiul Național de Apărare și la Academia Națională de Informații. Cursul-vedetă, intitulat „Securitate și bună guvernare“, explică pe larg atît rezultatele guvernării Petrov, cît și succesul în carieră al omului de cultură Cezar Preda.
Nu totul se oprește, însă, la ICR Paris. Anul trecut, liberalii l-au numit chiar în fruntea ICR-ului mare pe Liviu Jicman, un fost consilier local la Primăria sectorului 6, cu studii la distanță, dar cu SNSPA și Colegiul Național de Apărare la zi. Tot ei l-au desemnat zilele astea pe Victor Paul Dobre pentru funcția de director la ICR Lisabona. De formație inginer mecanic, Dobre e și el cu cultura la zi, adică a trecut pe la Colegiul Național de Apărare și a fost vreme de 14 ani membru în Partidul Comunist. Nu e de uitat contribuția lui la deturnarea referendumului pentru demiterea lui Băsescu din 2012, cînd, alături de Ioan Rus, a mărit populația României ca să iasă un cvorum necesar mai mare.
Prigoana împotriva ICR începută de Victor Ponta și Crin Antonescu în 2012, după căderea Guvernului Ungureanu, continuă și azi în forme tot mai grave. Dacă singurul lucru bun făcut de președintele securist Băsescu, singurul lucru logic, pozitiv, cu cap și coadă, a fost aducerea la cîrma ICR a echipei Patapievici-Mihăieș, formată din oameni de cultură, cunoscători, practicanți și organizatori ai culturii, liberalii și pesediștii s-au străduit din răsputeri, zece ani bătuți pe muchie, să-l distrugă.
Între 2005 și 2012, România a defilat în Occident cu o instituție încheiată la nasturi, bună vorbitoare de limbă și literatură română, de artă și filozofie, și generatoare neobosită de știri pozitive. Dar acei ani s-au dus definitiv pe copcă. ICR a fost făcut praf și pulbere din prostia vanitoasă a unor lideri politici culeși ba din troaca Serviciilor, ba din buzunarul unor cămătari. Azi e populat cu sinecuriștii partidelor și Serviciilor, ros pe dedesubt de incompetență, scufundat în impostură și nepotism. E atît de slab nivelul, încît Cezar Preda ar trebui să se mai gîndească dacă acceptă.
Un ICR populat cu oameni de merit ar fi fost o mică demonstrație că se poate, că banii publici nu ajung doar pe mîna loazelor și că ceva merge în această țară împotmolită. Căci, vorba unui premier britanic: dacă renunțăm la cultură, atunci pentru ce mai luptăm? (catavencii.ro)
