De câteva luni de când se tot discută măsuri pentru reducerea deficitului bugetar a fost aruncat un văl de frică peste România. Că dacă nu luăm măsura x sau nu majorăm taxele y, vom avea soarta Greciei, că vom fi junk, că nu mai avem acces la pieţele internaţionale, că ni se taie fondurile europene.
Sorin Pâslaru: După ce abia construiserăm un pic de încredere că putem, că ştim, apare acelaşi şi acelaşi plânset de care auzim de ani: că noi nu suntem în stare de nimic, că trebuie să vină alţii să ne administreze resursele şi să ne conducă economia. Între timp, antreprenorii români, care dacă ar fi fost dominaţi de teamă niciodată nu ar fi ajuns unde au ajuns, îşi văd de treabă.
Uite că până să ajungă România la fel Grecia, ajunge Grecia la fel ca România. Grupul Dedeman a anunţat astăzi achiziţia reţelei de magazine Praktiker din această ţară, cu 17 magazine şi 1.200 de angajaţi. Este adevărat că avem de-a face cu o achiziţie de active în distress, firma mamă din Germania fiind în insolvenţă. Dar este o mişcare îndrăzneaţă, o tranzacţie de peste 130 milioane de euro, care arată puterea capitalului românesc.
La o cifră de afaceri în jur de 300 miliarde de euro pe an, antreprenorii români încasează dividende anuale de 15 miliarde de euro.
Aceasta este de fapt puterea de foc a capitalului privat românesc. Deocamdată, o mare parte din aceşti bani nu merg suficient în consolidări de business, de crearea de firme puternice care să atace pieţele internaţionale, ci mai mult în real estate sau eventual pe vacanţe în străinătate, pe care românii au ajuns să dea 10 miliarde de euro pe an.
Deci când 1 milion de români cheltuie anual 3-4 miliarde de euro pe an în Grecia pe vacanţe, iată că vine momentul, aşa după cum Ziarul Financiar l-a prevăzut, când banii se duc şi în investiţii care să aducă randamente viitoare.
Chiar şi cu un deficit bugetar aflat sub scrutinul agenţiilor de rating, România nu e Grecia, după cum a dovedit-o de altfel şi suprasubscrierea masivă pentru bondurile externe emise de statul român la doar o săptămână după adoptarea pachetului de creşteri de taxe. Şi dobânzile au fost mai mici decât cele de la începutul anului.
Poate puţini ştiu că Grecia a fost exclusă de la finanţările internaţionale private timp de cinci ani după intrarea în criză, cu toate tăierile bugetare şi creşterile de taxe asumate.
Dar diferenţa esenţială dintre Grecia şi România nu este că Grecia a ajuns o paria a pieţelor financiare internaţionale după criza internaţională din 2008-2009 la o datorie publică de peste 200% din PIB, pe când România este la 50% din PIB. Nu. Diferenţa fundamentală între economia Greciei şi cea a României este de structură.
România are 20% din PIB industrie, iar în anii buni chiar 24%, Grecia este la 15%. Baza industrială a României include mărci de maşini locale precum Dacia, ceea ce Grecia nu a avut niciodată. România are două reactoare nucleare – nici Grecia şi nici chiar Polonia nu au.
România este în top trei la producţia de gaz natural şi de petrol din Uniunea Europeană, iar în agricultură suntem în top trei la producţia de grâu, de floarea-soarelui şi de porumb. Este adevărat că industria alimentară a crescut cu doar 30% în ultimii zece ani iar cea de retail a crescut cu 300%, dar puterea agriculturii nu trebuie subestimată.
Se compară câmpurile aride de pietre din Grecia cu holdele României?
Un mare jucător de pe piaţa de logistică a spus recent: când autostrăzile de la est la vest şi de la nord la sud vor fi gata, Bucureştiul va fi „capitala“ de business a unei regiuni de 100 milioane de oameni de pe o rază de 1.000 kilometri.
Pe măsură ce mărfurile, serviciile şi oamenii vor circula mai repede, puterea de business a României se va amplifica. Polonia se duce astăzi spre un PIB de 1.000 de miliarde de euro, dublu faţă de Austria. Grecia este la 220 mld. euro. România este la 380 miliarde de euro PIB în 2025 şi se va duce spre 600 miliarde de euro în 2032. Bucureştiul va fi capitala Balcanilor.
Grecia are euro, Bulgaria îl va avea de la 1 ianuarie 2026. Forţa axei balcanice de acum încolo începe să se arate. În 2030 se va putea ajunge din Bucureşti la Salonic pe autostradă. Mai e nevoie şi de un tren rapid. Acum 25 de ani un om de afaceri vizionar spunea: „Voi face din Rompetrol cea mai mare companie petrolieră a Balcanilor. Noi nu ne gândim ce spaţiu de expansiune avem aici lângă noi. Istoric, România a fost o forţă economică în Balcani, trebuie să redevenim“.
Săptămâna trecută, Rompetrol a deschis a opta benzinărie în Sofia şi a ajuns la 55 de unităţi în Bulgaria. Mai contează că acum sunt kazahii în control? Sensul istoriei este prea puternic să fie deturnat. Petromidia a fost făcută în anii ‘70 pentru petrolul iranian, cu mari eforturi. Preţul său a fost unul din deconturile din ‘89 de fapt. Dar astăzi funcţionează şi este în top 5 companii ale României. Mai contează astăzi că procesează petrol kazah?
Fără teamă. Cu îndrăzneală. România s-a opus unor imperii aici la marginea Europei şi a rezistat. A rezistat la inflaţie de 300%, la deprecieri de 50% ale leului într-o zi. A rezistat fără un ban în buzunar. Iar acum cu zeci de miliarde de euro în buzunare ne îngenunchează un TVA? (ZF.ro)
