Patrick Andre De Hillerin, Democrația la chiuvetă: Pe la începuturile epocii de după istorica aprobare de către EMA a vaccinurilor ni se spunea că cei vaccinați se mai îmbolnăvesc și ei, dar fac forme ușoare, nu ajung la spital, nu ajung la ATI și nu mor. Dar deloc nu mor. Și după aia au început și vaccinații să ajungă la ATI, iar decesul a devenit, dintr-o dată, o formă ușoară a bolii.
Or, așa ceva era imposibil. Să recunoști că vaccinurile nu erau și nici nu sunt, încă, într-atât de eficiente precum ne-au fost vândute ar fi însemnat un gest de normalitate, iar normalitatea este ultimul lux pe care și l-ar permite liderii de pripas ai lumii în acești ultimi doi ani. A devenit clar, atunci, că acei vaccinați care se îmbolnăvesc grav și care, eventual, decedează nu sunt vaccinați autentici, ci s-au vaccinat la chiuvetă. Cel puțin asta a fost explicația pe care, cu furie, ne-au oferit-o preoții mai mici sau mai mari ai noii religii mondiale, știința, religie în ale cărei porunci trebuie să credem fără a cerceta, încălcând chiar principiile de bază ale științei de pe vremea când nu era religie.
E plauzibil aici, în spațiul carpato-danubiano-pontic, unde noi „din hoții de la Râm ne tragem“ și „a trăi de pe urma jafului este pentru [noi] cel mai frumos fel de viață“. Hoți de pe când încă nu ne etnogenezitaserăm ca popor, înclinați spre înșelătorie și spre furtul căciulii, e ușor să arunci în spinarea românilor vina de a încerca să păcălească orice sistem păcălindu-se pe ei înșiși, în același timp. Și pentru că e ușor și la îndemână, s-a și făcut.
O vreme am stat liniștiți. Nu vaccinații se îmbolnăvesc grav, ci doar vaccinații la chiuvetă, chiar dacă nu au fost găsiți prea mulți dintre aceștia. Și apoi a venit dușul rece. Valurile al căror număr se pierde deja în catastifele apostolilor apocalipsei au început să ude de-a binelea țările în care numărul celor vaccinați mai are puțin și depășește 100%. Nu mai poți arunca vina, acum, doar în cârca celor care au fentat sistemul. Ar fi prea mult și prea nedrept.
Adevărații oameni de știință, cei care n-au cedat tentației de a fi zeificați în această epocă dominată de frică, sunt capabili să recunoască limitele meșteșugului lor. Știm, de atâta vreme, că există descoperiri științifice făcute din întâmplare, de la legea gravitației la penicilină, cum suntem dureros de conștienți că există descoperiri științifice care, în ciuda eforturilor unei întregi omeniri, se lasă încă așteptate, cum ar fi leacurile pentru cancer. Fiind eminamente legată de natura umană și nicidecum de sorginte divină, știința nu este imbatabilă, presupune căutare, cercetări, întrebări și dreptul sacrosanct la îndoială. Dar nu în zilele noastre, nu din 2020 încoace, de când politicul a preluat frâiele și a decis că fundamentul științei, îndoiala până la apariția unei demonstrații complete, temeinice și inatacabile, a devenit blasfemie.
Frica. Frica de moarte, de sărăcie, de singurătate, toate fricile Pământului și ale altor câteva planete locuibile și-au dat mâna pentru a distorsiona realitatea și pentru a ne împinge pe un drum abrupt, pentru a cărui parcurgere suntem împinși să renunțăm la bagaje esențiale, pentru a căror dobândire ne-am chinuit milenii, dar pe care suntem gata să le lepădăm instantaneu, doar-doar vom scăpa cu viață.
Nu este nimic riguros științific în cele mai multe măsuri luate la nivel global de la începutul lui 2020 încoace. Studii făcute pe genunchi, concluzii pripite, sentințe pseudo-științifice date în grabă, pentru a fi infirmate la scurt timp după aia. Topim aurul, îl facem vițel și ne închinăm la el până se întoarce Moise din munte și ne dă cu tablele legii în cap. Ne este, încă, atât de teamă, încât acceptăm să fim aruncați decizional dintr-o parte în alta, dintr-o extremă în alta. Și aplaudăm, încuviințăm, lăsându-ne prea ușor convinși că totul este spre binele nostru.
Între timp, câtă vreme ochii noștri măriți de spaimă sunt incapabili să vadă ce se întâmplă, politicienii lumii trec pe la chiuvetă și varsă doze atât de prețioase de democrație. Au fost aleși, ăsta este certificatul lor verde, la adăpostul căruia se îmbolnăvesc de și devin purtători ai unui nou tip de tiranie. În fapt, singura știință de care le pasă este sociologia, de la care speră să le aducă noi victorii în alegeri.
Pentru ca adevărata știință să poată veni cu soluții la probleme trebuie lăsată să încerce rezolvări. Politica nu-și permite asta, n-are timp, o presează sondajele. Așa că acolo unde știința ar aduce soluții, politica aduce dictate.
Între timp, chiuvetele planetei se înfundă de la atâta democrație deșertată într-însele pe șest și, din păcate, sunt din ce în ce mai puțini instalatori capabili să le desfunde. (catavencii.ro)
