Atunci când un cuplu are probleme și decide să meargă la terapie împreună, este, de obicei, un semn bun. Asta înseamnă că ambii parteneri țin suficient unul la celălalt și la relație pentru a cere ajutor, în speranța de a o face să funcționeze.
Unii terapeuți își pot da seama că o relație este sortită eșecului chiar după o singură ședință.
Cheryl Groskopf, terapeut de căsnicie și familie cu dublă licență și consilier clinic profesionist, a declarat pentru DailyMail.com că există câțiva indicatori clari care arată că o relație are șanse mici de supraviețuire.
1. Lipsa co-reglării emoționale
Primul lucru pe care îl observă este dacă partenerii nu co-reglează emoțional.
Groskopf spune că relațiile de lungă durată au nevoie de co-reglare.
Adică, atunci când un partener este dezechilibrat emoțional — se simte anxios sau copleșit — celălalt nu se închide, ci rămâne ancorat, prezent și empatic, ajutând la calmarea situației fără să încerce să o repare cu forța.
„Dacă ambii se destabilizează în același timp sau dacă unul ajunge mereu să gestioneze totul (emoții, organizare, conflicte, liniște), relația devine instabilă.”
În timp, acest tip de dinamică devine o sursă de stres, nu locul sigur și de sprijin care ar trebui să fie.
Co-reglarea este mai mult decât sprijin — este un proces biologic:
„În relațiile sănătoase, nu trebuie să-ți reglezi emoțiile singur. Poți ‘împrumuta’ calmul partenerului, și invers.”
Când acest lucru nu se întâmplă, unul sau ambii parteneri încep să evite vulnerabilitatea — pentru că nu se simt susținuți emoțional.
2. Lipsa curiozității emoționale
Un alt semn că o relație probabil nu va dura este absența curiozității emoționale din partea unuia sau ambilor parteneri.
Groskopf explică că curiozitatea este sursa de viață a unei relații. Odată ce dispare, dispare și conexiunea.
„Fără curiozitate, oamenii intră pe pilot automat, presupun că ‘deja își cunosc’ partenerul și încep să se simtă plictisiți emoțional sau singuri.”
Rezultatul? Conflicte superficiale, unde totul se reduce la fapte sau logistică.
În relațiile sigure, partenerii rămân interesați de lumea interioară a celuilalt:
„Nu reacționează doar la ce spune partenerul — rămân curioși despre de ce spune acel lucru. Se întreabă: Ce se ascunde sub această reacție? Ce simte și nu spune? Ce înseamnă asta pentru tine, cu adevărat?”
3. Confundarea distanței emoționale cu liniștea
Un ultim semn clar este atunci când un cuplu interpretează distanța emoțională drept „pace”.
Mulți spun: „Noi nu ne certăm niciodată, deci totul e bine.”
Groskopf atrage atenția că rareori e așa – cel mai probabil trăiesc într-o deconectare emoțională:
„Nu e că totul e în regulă – ci că nimeni nu mai spune nimic autentic.”
Relația poate părea „fără dramă” din exterior, dar înăuntru?
„Unul sau ambii parteneri se simt singuri. Nimeni nu-și mai exprimă nevoile. Nimeni nu mai este sincer emoțional.”
Deși pe moment pare confortabil, pe termen lung, această lipsă de conectare poate distruge complet legătura dintre doi oameni.
„Și într-o zi, unul dintre voi sau amândoi veți renunța complet”. (sursa)
