Viktor Orban s-a întâlnit cu Vladimir Putin de 12 ori în ultimii 13 ani. Aproape o întâlnire pe an. Toţi liderii statelor europene care erau în funcţie în 2010 (când a recucerit Orban fotoliul de premier) sunt demult la pensie.
Analiză realizată de Petrişor Peiu*
Putin a rămas, însă, stăpân la Moscova. De altfel, cu această remarcă şi-a început liderul maghiar prezentarea de la conferinţa de presă organizată la Kremlin.
Dacă aş fi rău aş compara numărul de întâlniri bilaterale pe care le-au avut conducătorii noştri cu cei mai buni vecini ai noştri, bulgarii: în 32 de ani, 13 vizite la nivel de Preşedinte: în România: vizite bilaterale – 1993, 1995, 1998, 2001, 2005, 2015, 2017; în Bulgaria: vizite bilaterale – 1992, 1994, 1997, 2003, 2010, 2016. Deci în 32 de ani, preşedinţii Românii s-au întâlnit cu preşedinţii bulgari la fel de des cât s-a întâlnit Orban cu Putin în doar 13 ani! Iar ultima întâlnire la nivel de şef de stat sau de guvern dintre ţara noastră şi Ungaria a avut loc cam pe când s-a întâlnit Orban cu Putin a doua oară, adică tocmai în 2011
Cei doi lideri au avut pe agendă patru teme economice importante pentru ambii: livrările de gaze naturale ruseşti către Ungaria, cele două reactoare pe care Rusia le construieşte la Pecs, în Ungaria, fabricarea vaccinurilor ruseşti în Ungaria şi comerţul bilateral.
Prima şi cea mai importantă chestiune este cea a livrărilor de gaze. Ungaria a semnat recent un contract bilateral pe termen lung cu Gazprom. Termen lung înseamnă, în acest caz, 15 ani. Până în 2036 adică. Cantitatea pe care Gazprom se obligă să o livreze către Ungaria, la un preţ calculat după o formulă previzibilă, este de 4,5 miliarde de metri cubi. Ceea ce înseamnă mai mult de jumătate din consumul vecinilor noştri. Numai că Orban a supralicitat şi cere acum 1 miliard de metri cubi în plus pe an. Şi i s-a promis că va primi. Această informaţie scoasă din context nu înseamnă nimic. Iar contextul este cam aşa: Rusia se află aproape de maximul cantităţilor de gaz pe care le poate exporta spre Europa (între 180 şi 200 de miliarde de metri cubi). Orice metru cub promis cuiva înseamnă mai puţin pentru celelalte pieţe. Iar foamea de gaz este uriaşă pe continent. În al doilea rând, miliardul de metri cubi primit de Ungaria în plus îi poate permite acesteia să devină jucător pe piaţa regională, adică în Slovacia sau România. Sau să-şi dezvolte noi capacităţi din industria chimică. Care oricum a ajuns să fie de două ori mai mare decât cea a României, care s-a redus treptat în ultimii ani. O altă observaţie interesantă ar fi aceea că gazul livrat Ungariei vine prin conductele din Ucraina (prin Drujba mai precis), ceea ce indică ce mare concesie a primit Budapesta, în situaţia în care ruşii încearcă să scoată total Ucraina din geografia tranzitului gazului rusesc spre Europa.
Vladimir Putin, pe de altă parte, îi arată Occidentului calea cea mai scurtă şi mai ieftină: contractele bilaterale pe termen lung. Care permit europenilor să aibă asigurată securitatea aprovizionării, iar ruşilor le permit finanţarea rezonabilă a proiectelor de investiţii în exploatarea unor zăcăminte noi şi în noi conducte. „Win-win situation”, cum ar zice americanul. Numai că această cale a fost, până acum, descurajată de discursul oficialilor europeni: ei au presat pentru renunţarea la contractele bilaterale pe termen lung şi aprovizionarea de pe bursele de energie. Ceea ce, până de curând, însemna mai multă competiţie între vânzătorii de gaz, deci preţuri mai bune. Până anul trecut, când a apărut uriaşa competiţie între cumpărători, care a aruncat preţul la niveluri nemaiîntâlnite.
Putin transmite, astfel, un mesaj cât se poate de clar Vestului: „Vreţi preţuri decente şi cantităţi asigurate? Reveniţi la contractele pe termen lung! Vreţi predictibilitate? Veniţi şi negociaţi cu noi. Fiecare în parte”. Dacă europenii vor face asta, Kremlinul va putea să-şi răsplătească prietenii şi să-şi penalizeze adversarii. Preşedintele rus joacă această carte, bazat pe reputaţia Gazprom, care nu a lăsat niciodată un contract neonorat.
Centrala atomo-electrică de la Pecs este a doua cea mai importantă miză pentru cei doi lideri. Aici se derulează cel mai ambiţios proiect energetic al guvernului de la Budapesta. Astăzi, la Pecs sunt în funcţiune patru reactoare ruseşti, a câte 500 de MW fiecare putere disponibilă. Un total de 2000 MW, mai mult de o treime din consumul de electricitate al Ungariei. Durata de viaţă a celor patru reactoare expiră 2032 şi 2037. Planul guvernului maghiar este de a înlocui reactoarele existente cu alte două, fiecare a câte 1200 MW putere disponibilă. Contractul pentru noile reactoare s-a semnat deja cu Rosatom şi construcţia efectivă va începe anul acesta. Costul noilor reactoare este de 12,5 miliarde de euro, din care 10 miliarde de euro este un credit venit de la guvernul rus. Ei bine, Viktor Orban a reuşit ceva extrem de important: a mutat perioada de rambursare a creditului de la 2026- 2031 la 2031-2036. Ceea ce îi va permite Ungariei o mare siguranţă financiară: va putea rambursa creditul din banii obţinuţi din exploatarea centralei!
Ce câştigă Viktor Orban pe tema Pecs este clar: posibilitatea de a plăti ratele la creditul rusesc de 10 miliarde de euro din veniturile obţinute din vânzarea energiei produse chiar de către noile reactoare. Este, fără îndoială, atipică abordarea acceptată de către Moscova, trebuie să recunoaştem!
Ce câştigă, însă, Vladimir Putin din această înţelegere? În primul rând, un precedent important, care va fi folosit în anii următori pentru a vinde reactoare noi în toate statele est-europene, acolo unde există în operare centrale nucleare ruseşti. Şi asta datorită drumului lung şi dificil parcurs de către Ungaria pentru obţinerea avizului Comisiei Europene pe acest proiect. Ungaria a avut de câştigat trei bătălii importante cu Comisia Europeană. În prima a dovedit că finanţarea directă, prin creditul oferit de guvernul rus, nu încalcă reglementările concurenţiale ale Uniunii Europene. În cea de-a doua bătălie, Budapesta a dovedit că se poate obţine acordul de mediu, inclusiv în statele vecine (România, Serbia şi Slovacia) pentru noua tehnologie nucleară rusească VVER 1000. În fine, în cea de-a treia bătălie , Budapesta a obţinut avizul Comisiei de la Bruxelles pentru procedura de încredinţare directă printr-un acord interguvernamental ruso-maghiar. Una peste alta, oricând se va pune problema reabilitării unui reactor vechi sau construcţiei unuia nou în Lituania, Cehia, Slovacia, sau Bulgaria, precedentul maghiar va fi folosit de către Rosatom pentru obţinerea acordului Comisiei Europene pe contracte similare
citiți analiza completă pe adevarul.ro
