În viața unui președinte de țară sunt luni mai încărcate și luni mai liniștite. Acum, totuși, mai depinde și de țară. Sunt republici prezidențiale, în care președinții au grămezi de atribuții și o mulțime de treabă – scrie Patrick Andre De Hillerin în Libertatea.
În acele țări, agenda președintelui este mereu încărcată, cum se întâmplă în SUA, unde președintele este și șeful guvernului. Dar chiar și în republici semiprezidențiale, cum este Franța, președintele pare destul de ocupat, având activități publice zi de zi în cursul săptămânii, uneori și în zilele de weekend).
Ceva mai absenți din viața publică sunt președinții republicilor parlamentare, precum Germania. Iar cei mai fericiți sunt președinții monarhiilor. Tocmai pentru că monarhiile sunt reprezentate de regi sau regine, nu de președinți…
Dacă te-ai lua după agenda lui Macron, ai putea crede că Franța este, asemenea SUA, o republică unde președintele este și premier și muncește în fiecare zi. Pentru că Macron așa face. Dacă te-ai lua după agenda președintelui Iohannis, ai putea crede că România este o republică parlamentară care se îndreaptă cu pași săltați spre monarhie. Dacă nu credeți, să analizăm agenda prezidențială pe luna martie a.c..
În prima zi a lunii martie, președintele Iohannis a ajuns la serviciu și a cerut o cafea. Era și luni și mai și venea după un februarie încărcat, în care lucrase 9 zile din cele 28 ale lunii.
Bună cafea se face la Palatul Cotroceni. Nu te lovește brusc, nu te pune pe picioare instantaneu. Te ia ușor, te lasă să te obișnuiești cu împrejurimile, cu ideea de efort intelectual sau fizic. Sunt cafele proaste, care te energizează rapid și aproape că te trimit cu forța la muncă. Dar nu este cazul cafelei prezidențiale.
Probabil a pătruns și la noi conceptul slow-coffee. Așa că, în martie, după cafeaua din prima zi a lunii, președintele își lasă timp până pe 3 martie, când, în sfârșit, își suflecă mânecile și trece la treabă: o oră de prezență și alocuțiune la bilanțul Înaltei Curți de Casație și Justiție, după care urmează o creștinească pauză de două ore și jumătate și, apoi, o scurtă întâlnire de lucru pe marginea PNRR, cu premierul, vicepremierul Barna și ministrul Ghinea.
Atât de obositoare a fost ziua de 3 martie 2021 pentru președinte, încât a avut nevoie de șase zile pentru refacere și recuperare. Agenda oficială i-a mai consemnat activitate de-abia în ziua de 9 martie: două ore și douăzeci de minute constând în ședință de lucru și declarație de presă pe tema siguranței publice în unitățile de învățământ, urmate, imediat, de alte câteva zeci de minute de discuții cu doi parlamentari ai minorităților naționale.
Nu avem cum să știm ce l-a epuizat pe președinte mai tare, discuția despre siguranța în școli sau întâlnirea cu deputații minorităților, dar s-a resimțit iar. De data asta a avut nevoie de opt zile să se refacă, revenind printre muritori de-abia pe 17 martie.
Ședință de lucru de o oră despre PNRR, urmată de o declarație de presă de zece minute. Urmată, iar, de o oboseală cruntă, covârșitoare, care a necesitat alte șase zile de recuperare.
Pe 23 martie, când și-a mai revenit, președintele a putut, cu greu, să participe la o videoconferință scurtă cu Președintele Consiliului European, Charles Michel, și alți lideri europeni, în pregătirea reuniunii Consiliului European din 25-26 martie.
Președintele ar fi trebuit să-și asculte preparatorii fizici, terapeuții și să urmeze programul normal de odihnă după o videoconferință istovitoare. Dar, nu, de data a asta a fost rebel, neascultător și a riscat: Pe 24 martie era la Dăbuleni. De la ora 12.00 la ora 12.15 a plantat copăcei, după care a trecut la intervenții media și declarații de presă. Asta deși știa că a doua zi are, iar, videoconferință…
Pe 25 martie, la ora 14, domnul președinte Iohannis, deja obosit, stors de puteri, a participat la reuniunea Consiliului European, în format videoconferință. Iar asta a pus capac.
Fără vlagă, după ce a tras din greu în 6 din cele 31 de zile ale lunii martie, președintele nostru s-a dus iar să se odihnească, revenind după alte șapte zile, pe 1 aprilie.
E drept că tot în luna martie președintele a semnat 90 de decrete (promulgări de legi, pensionări și numiri de judecători, decorări, plăți de cotizații pe la diverse organisme internaționale) și a semnat și o cerere de reexaminare a unei legi. În total, 91 de semnături în 31 de zile calendaristice. Aproape trei semnături pe zi.
Pe vremea lui Stalin, în biroul președintelui PCUS de la Kremlin ardea lumina toată noaptea, pentru ca poporul sovietic să vadă că tătucul lucrează în continuu pentru supușii săi.
În aprilie, președintele a depus eforturi supraomenești, având în agenda publică vreo 10 zile de lucru din 30. Dar a și lipsit nemotivat 12 zile legate, fix în timpul crizei guvernamentale a chiar guvernului domniei sale.
Acum, nu spune nimeni ca președintele Iohannis să lase becul aprins în biroul de la Cotroceni toată noaptea, că nici nu se vede din stradă și mai e și curentul ăsta ecologist, foarte la modă în Europa. Dar, parcă, nici chiar așa…
Citeşte întreaga ştire: O lună din viața unui domn președinte. Cum arată agenda lui Iohannis, cum arată agenda lui Macron
