Patrick Andre De Hillerin: Puneți mâna pe lopeți și’aideți la canal, băieți!
Delta Dunării nu ne aparține. Fiind parte a patrimoniului mondial UNESCO, carevasăzică nu mai este a noastră, așa că se poate duce dracului. Alta era dacă Delta era a noastră sută la sută, cum este Delta Văcărești, teritoriu bucureștean încărcat de istorie și tradiție, unde găsim toate speciile posibile de păsări și pești, cu o faună unică în Univers etc. șamd.
De când, în 1991, ne-a luat-o UNESCO ăla, Delta nu mai există cu adevărat decât, poate, pentru o mână de oameni: cei 9.850 de oameni din cele 24 de localități strânse în 8 Unități Administrativ Teritoriale care se află pe teritoriul propriu-zis al Deltei Dunării și încă 29.206 locuitori din alte 33 de localități (17 UAT-uri) în care se aplică parte dintre reglementările specifice Deltei. În total, or fi aproape 40.000 de oameni cărora le pasă mai mult sau mai puțin de Delta Dunării pentru că trăiesc acolo. În rest zona nu reprezintă interes deosebit aproape pentru nimeni din România. Cel puțin nu atunci când vine vorba despre protejarea acestei zone.
Nu spun că localnicii ar fi cei mai buni proteguitori ai Deltei Dunării, pentru că, poate, nu sunt. Dar nici nu sunt ei care distrug în mod sistematic Delta. Chiar nu. Nu ei iau deciziile cele mai tâmpite la București, nu ei sunt cei care întârzie în aplicarea legislației existente și nu ei tac supuși în fața organismelor internaționale atunci când ar trebui ca cineva să se bată cu adevărat pentru Delta Dunării.
De 25 de ani, printre cei mai mari dăunători din Delta Dunării se numără un fost chelner de la Athenée Palace și un playboy din Italia, care otrăvesc sistematic zeci de mii de hectare de teren cu îngrășăminte chimice, chiar dacă folosirea acestora este strict interzisă în Deltă încă de acum peste 30 de ani. Să nu-i uităm nici pe sibienii care, alături de alți crescători de animale din alte colțuri ale țării, și-au adus aici oile și vacile și le-au dat drumul în amenajările piscicole pe care le-au concesionat la prețuri de nimic și pe care le-au transformat în pășuni.
Mulți dintre proprietarii resorturilor și pensiunilor din Deltă nu sunt, orice ați crede, localnici. Aceștia n-au avut bani nici pentru construcții și nici pentru cofinanțările proiectelor cu fonduri europene nerambursabile. Localnicii nu sunt nici măcar proprietarii celor mai multe bărci de agrement dotate cu motoare între 150 și 300 de cai putere care transportă fraieri de ici-colo, în excursii în care le promit că vor vedea toată Delta în doar 4-5 ore.
Sunt braconieri printre oamenii din Deltă? Desigur. Sunt chiar și hoți, uneori și criminali. Dar nu ei distrug Delta cu metodă, sistematic, pentru că ei, totuși, trăiesc aici și mulți ar vrea să trăiesc în continuare.
Oricum, chiar dacă nu ne-a luat-o UNESCO de-adevăratelea, că nu putea să plece cu ea în cârcă (deși, uneori, parcă te gândești că ar fi fost mai bine așa, s-o ia naibii și să o ducă undeva unde oamenilor chiar le pasă), Delta tot nu ne aparține în totalitate. Din cei 4.178 de km² ai Deltei propriu-zise, doar 3.510 km² se află în România, iar restul sunt pe teritoriul marelui stat vecin și prieten, Ucraina. Atunci când Digi 24 a dat o știre conform căreia o rachetă rusească (asta nu știm cu exactitate) a căzut pe teritoriul Deltei Dunării, televiziunea nu a mințit cu nimic. Exact așa se întâmplase: o rachetă căzuse pe teritoriul Deltei Dunării, dar în partea ucraineană. Faptul că nu mai acceptăm realitățile geografice și istorice i-a făcut pe mulți să se revolte în fața acestei știri, decretând că este vorba despre fake news. Nu era, era o știre 100% adevărată. Digi 24 și Prelipceanu însuși și-au cerut însă scuze. Nu pentru că ar fi mințit. De data asta nu o făcuseră, ci pentru că… În fine, știți vorba aia a partenerului strategic: „Once a lingău, always a lingău!”.
Să nu vă închipuiți acum că, pentru că Delta Dunării de la ucraineni se află dincolo de graniță, aceasta nu se află într-o relație de comunicare cu Delta Dunării din România. Comunică, și încă uluitor de strâns. Comunicarea este atât de puternică, încât dacă lași un mistreț bolnav de pestă porcină africană să scape din Delta Ucraineană înspre aia românească, în doar câteva săptămâni mor 40.000 de porci într-o fermă din Tulcea și sunt lăsați fără locuri de muncă 500 de oameni.
Ei bine, dacă un singur porc rătăcit poate provoca un asemenea dezastru, închipuiți-vă ce pot face mai mulți și mai determinați.
66% din debitul Dunării este preluat, la intrarea în Deltă, de brațul Chilia. Adâncirea brațului Chilia și a canalului Bâstroe pentru a le face navigabile pentru nave maritime va face ca debitul Dunării preluat de acest braț să crească și mai mult. Iar dacă mai multă apă din Dunăre se va duce pe brațul Chilia spre Marea Neagră pe scurtătura Bâstroe, va rămâne mai puțină apă pentru restul Deltei. Prima, spun specialiștii, va suferi pădurea Letea. Nu doar caii sălbatici iubiți atât de mult de Dana Budeanu vor rămâne fără apă, ci și copacii. Caii pot migra, copacii nu. Vor rămâne acolo să se usuce, aia e. Cea mai mare colonie de pelicani din Europa, cea din golful Musura, sătulă să scormonească printre aluviuni după pește, în locul unde ar fi apă fără Bâstroe, va găsi un loc mai bun pentru a trăi. Mai întâi vor suferi direct canalele, lacurile și ghiolurile de la est de joncțiunea dintre Chilia și Bâstroe. Apoi, e posibil ca Sulina să nu mai aibă suficientă apă pentru a fi un canal navigabil pentru nave maritime. N-o să mai prea fie apă suficientă nici pentru alte canale și nici pentru alte lacuri, care oricum trec printr-un proces de colmatare constant, din cauza aluviunilor. Dar măcar cu asta să rămânem și noi, cu aluviunile. Să ne bucurăm că se vor transforma în pământ românesc și că vor da agriculturii locurile pe unde umblă azi, de capul lor, peștii. Fără pești, care nu cresc pe sol, totuși, măcar vom scăpa de cormorani și de alte specii de păsări care nu acceptă să fie vegetariene. Asta e: dacă nu se adaptează, să dispară!
Ucrainenii recunosc, prin diverși oficiali, că execută lucrări ilegale de adâncire a canalului Bâstroe. de lărgit îl lărgiseră oricum, tot ilegal, de aproape două decenii. Tot ucrainenii neagă realitatea cu jumătate de gură, prin ambasada lor la București, și din toți bojocii prin intermediul ziariștilor și figurilor cât de cât publice din România care și-au găsit în zelenschism un nou colac de salvare al existențelor lor destul de mizerabile, după ce anterior se agățaseră de vaccinism, iohannism, köveșism, anticorupționism și băsism. Istoria recentă ne-a dovedit că ființele astea supraviețuiesc oricum, adoptând devreme și abandonând tardiv orice cauză care nu neapărat le face lor bine, dar în care găsesc un mijloc de a le face rău altora.
Ei supraviețuiesc, Delta s-ar putea să n-o facă. Dar dă-o dracului de Deltă a Dunării, că parcă stabilisem că nu-i a noastră, ci a lui UNESCO. Să se ocupe UNESCO ăsta de ea, că noi nici nu suntem în stare, iar ouăle oricum ne-au dispărut de multă vreme în incendiile de vegetație pe care le provocăm cu mâinile noastre în zonele de cuibărit.
Noi avem datoria morală de a lua lopețile, excavatoarele și care ce drage mai avem prin apartamente și să mergem să-i ajutăm pe ucraineni să lărgească și să adâncească acel canal fără de care Putin nu poate fi înfrânt.
Slava!
sursa – catavencii.ro
