S-a liberalizat piața energiei. Nu azi, nici măcar ieri, ci treptat, se tot liberalizează de ceva vreme, în baza unui calendar stabilit de UE și pe care noi l-am respectat și nu l-am prea respectat. Dar, în fine, liberalizarea asta a pieței s-a realizat. Până la liberalizare, producătorii și furnizorii de gaze naturale și de energie electrică făceau profit. După liberalizare, producătorii și furnizorii de gaze naturale și energie electrică fac mega-profit. Ceea ce este bine, este minunat, este exact ce ne doream. Economia trebuie să funcționeze după principiile pieței libere. Principiile pieței libere, așa cum sunt ele văzute de către guvernanții români, presupun că resursele naturale ale României pot fi folosite pe prețuri modice de către companii, care au dreptul să le vândă mai departe pe prețuri cât mai mari, pentru a face un profit cât mai liberal, mai liber, mai neîngrădit. Companiile, de asemeni, au dreptul să externalizeze acest profit, astfel încât să nu plătească în România impozitele cuvenite. Pentru că statul român este un stat din ce în ce mai minimalist. În această calitate, statul român preferă să se împrumute în ritm alert, în loc să facă în vreun fel încât să obțină cât mai multe venituri: din redevențe pentru resursele naturale, din impozitarea reală a companiilor multinaționale, din colectarea eficientă a taxelor și impozitelor datorate și așa mai departe. Mai mult, există o parte a celor care, absolut din întâmplare, conduc astăzi statul român ce vor ca veniturile statului să scadă cu aproximativ patru miliarde de euro anual (aproape 2% din PIB, cât cheltuielile anuale cu armata) prin eliminarea tuturor impozitelor și taxelor pe salariul minim. Aceste patru miliarde de euro nu pot fi recuperate din alte părți decât dacă se măresc alte taxe și impozite, lucru pe care Florin Cîțu spune că nu-l va face. Ca liberal și ca premier.
Despre absurdul economic al eliminării impozitelor pentru salariul minim vom vorbi, poate, altă dată. Acum vom spune doar că introducerea unei astfel de măsuri va duce, instantaneu, la creșterea numărului de salarii minime. Tot ce este, astăzi, salariu brut între 2.300 de lei și 3.932 de lei se va duce la un salariu brut de 2.300 de lei (salariul minim), căci net-ul va fi tot de 2.300 de lei. O mare inginerie, un mare câștig la bugetul de stat.
Ca să elimine efectele neplăcute ale pseudo-liberalizării pieței de energie, guvernanții se gândesc acum la o lege a consumatorului vulnerabil. Mai sunt cel mult două luni până când temperaturile de afară vor aduce un consum sporit de energie, dar legea asta cu consumatorul vulnerabil nu este o prioritate pentru coaliția de guvernare. Oricum este neclar totul și, mai ales, este neclar pe cine protejezi și în ce condiții. Cei care au venituri mai mari cu un leu decât consumatorul vulnerabil nu vor fi protejați, fiind lăsați la îndemâna prețurilor de pe piața liberă a profiturilor până la cer. Dar, chiar și așa, nu-i vreo grabă.
Prioritățile acestui sfârșit de an sunt alegerea lui Florin Cîțu la congresul PNL, desființarea SIIJ, alegerea lui Dan Barna la congresul PLUSR, desființarea SIIJ, înlăturarea lui Orban de la conducerea Camerei Deputaților, desființarea SIIJ. Restul preocupărilor legate de guvernarea unei țări și de asigurarea unui nivel de trai decent contribuabililor sunt puse on hold pe termen nelimitat. În definitiv, alegeri vor mai fi de-abia în 2024, așa că în următorii doi ani și ceva nici un politician nu simte că ar mai fi dator să dea vreo explicație electoratului sau, mai aberant, să facă ceva concret pentru cei pe care îi vor chema la vot, cu lacrimi în ochi, în mai 2024, atunci când vor avea loc alegerile pentru Parlamentul European, primele din careul electoral al anului.
Peste câteva zile se împlinesc nouă luni de la alegerile parlamentare din 2020, alegeri care, cu greu, au dus la formarea actualului guvern, prin larga colaborare a partidelor clasate pe locurile 2, 3 și 5.
Nici măcar o singură clipă grijile acestui guvern nu au fost îndreptate către cei cu adevărat în nevoie sau în situație crescută de risc. Iar asta începând cu startul fulminant al campaniei de vaccinare, când prioritari au fost „esențialii“, grup format, ca de obicei, din piloșii neamului, din soacrele și bonele milițienilor și din închipuiții care se cred importanți pentru națiune, de parcă faptul că au stat și încă mai stau încuiați prin case ca să nu se infecteze ar ajuta cu adevărat pe cineva.
Prioritari au mai fost sinecuriștii partidelor aproape câștigătoare. Formarea guvernului a durat luni de zile pentru că s-a negociat la sânge orice post, oricât de mic, astfel încât să aibă acces la salariu bun, de la stat, cât mai mulți postaci și raportaci din activul de bază.
Norocul Guvernului Cîțu a fost o iarnă din cale-afară de blândă, iar speranța actuală a Guvernului Cîțu este o iarnă cel puțin la fel de călduroasă ca aia care a trecut. Pentru că, tura asta, nici măcar nu mai poate da vina pe greaua moștenire primită de la Guvernul Orban.
Legea consumatorului vulnerabil, de fapt, deși nu a fost votată în Parlament, se aplică deja de cel puțin 17 ani, de la finalul lui 2004, când prezidențialele au fost câștigate de către Traian Băsescu, și spune cam așa: „România este condusă de către un consumator. Consumatorul, pentru că este consumator, este vulnerabil. Faptul că este vulnerabil îl face mult mai ușor de controlat“.
Este o lege simplă, după cum puteți vedea. Una dintre cele mai simple și clare legi din ultimii 31 de ani. Iar cei care spun că partidele din coaliția de la guvernare nu fac nimic pentru consumatorul vulnerabil se înșeală amarnic. Uitați-vă doar cât de tare îl protejează PNL, PLUSR și UDMR pe Florin Cîțu.
Patrick Andre De Hillerin / catavencii.ro
