Noua guvernare este, am mai spus, una imorală pentru PNL și președintele Iohannis, pentru că ei și-au întemeiat campaniile electorale pe un discurs puternic antiPSD.
Dar cei care se simt păcăliți de acest discurs, căzuți acum într-o mare văicăreală sau cuprinși de o mare furie, cred că au fost părtași la propria păcălire. Și în loc să se vaiete sau înjure, ori măcar pe lângă ele, ar avea, cred, niște teme de meditație.
Klaus Iohannis a candidat a doua oară pentru că susținerea populară i-a permis candidatura și apoi victoria. Dacă era prăbușit în sondaje, nu se băga.
Câți dintre supărații de azi l-au susținut și votat, deși a desemnat-o fără crâcnire pe Viorica Dăncilă?
Deși a demis-o pe LCK? Atunci spuneau: cum să n-o revoce, ați fi vrut să-l suspende? Acum spun: a preferat să ne trădeze decât să-l suspende.
Câți dintre supărații de azi l-au susținut și votat, deși a organizat un referendum cu întrebări inepte, care acum face rău? Câți au înjurat și au acuzat de pesedism pe oricine atrăgea atenția asupra celor de mai sus și multor altele?
Dl Iohannis nu e nici mai bun, nici mai rău decât era înainte de a fi votat. Doar că atunci rostea silabele magice și anesteziante – “pe-se-de”!
Ceea ce s-a întâmplat acum este doar efectul tragic al depersonalizării unui partid, începută imediat după alegerile din 2014, când dl Iohannis a încălcat orice regulă de democrație de partid, pentru a planta în locul domniei sale în fruntea PNL pe cine a vrut. Un prim eșec uriaș. S-a supărat vreun supărat de azi?
Experiment după experiment politic, dl Iohannis a adus PNL în starea de acum. A criticat asta cineva dintre supărații de acum? Știți care erau replicile cel mai frecvente de câte ori vreun jurnalist îl critica pe Iohannis? “Aveți o obsesie pentru că nu v-a dat o funcție” sau “precis știe el ceva ce noi nu știm și are dreptate”.
Câți dintre supărații de azi au cerut de la PNL și Klaus Iohannis ceva mai mult decât “pe-se-de”? Votul strict împotriva unui partid, fără a pretinde un proiect, un set de valori, un set de lideri, este calea sigură spre eșec.
Există ceva mai rău decât “pe-se-de”? Da, lipsa unui proiect solid alternativ la PSD. Și pentru că el nu a existat, PSD a câștigat alegerile. Pentru că ne-am mulțumit cu “pe-se-de”, PSD a câștigat alegerile. Nu a fost luat de pe stradă la guvernare. Și este partidul cu scoruri foarte mari în toate sondajele de opinie.
Dacă nu intra acum la guvernare ca să se mai erodeze și să mai enerveze, până în 2024 ajungea să guverneze pe cont propriu.
Și dacă tot vorbim de “pe-se-de”, câți dintre supărații de acum s-au supărat la fel de rău când PNL a luat primari pesedisti cu lopata acum un pic mai mult de un an?
Votanții PNL care se simt înșelați nu cred să nu fi auzit de baronii PNL, de suspecții de corupție ai PNL, de clientelismul PNL. Și cam ce se așteptau? ‘
Cu ce e mai bun Vîlceanu decât Firea? PSD, de bine de rău, a scăpat de Nicolicea. PNL și l-a făcut pe Nicolicea al său ministru la Digitalizare care va primi miliarde din PNRR.
Acum văd că dl Orban este erou. Am uitat de Unifarm, de Nelu Iordache, de Alexe și tabla lui, de Grindă? Mâine înțeleg că ar fi votat cu doua mâini. Și poimâine cum ar fi? Ar fi cum a fost la finalul lui 2020, când a câștigat PSD alegerile.
Până la urmă, avem ce votăm. Și, da, PSD a câștigat alegerile, iar soluția alternativă s-a dus în cap, pentru că premierul preferat și de Orban, și de USR a luat-o razna.
Dl Marius Manole a dus înapoi decorația acordată de președinte. Domnia sa a personalizat o chestiune instituțională. Decorația este a statului român, acordată de instituția cea mai înaltă a statului român, nu adusă de dl Iohannis de acasă.
Dl Manole nu a dat decorația înapoi omului Iohannis pe care e supărat, ci poporului român, în numele căruia președintele i-a acordat-o.
Dar dincolo de acest detaliu, eu mă întreb de ce dl Manole nu a dat decorația înapoi la revocarea prin purtător de cuvânt a dnei Kovesi. Sau cum de a primit decorația de la cel care-l avea șef de cabinet pe Dan Mihalache? Sau când Guvernul Orban a fost instalat cu ajutorul PSD?
În loc să ne văicărim sau să facem gesturi teatrale, mai bine am încerca să facem altceva decât am făcut până acum. Adică să folosim mai mult mintea decât umorile. Să identificam semnele răului și să nu le mai cocoloșim.
Nu știu cum să o spun mai clar: nu ne va fi niciodată mai bine decât nivelul exigențelor noastre. Singurul rău pe care îl vom evita este cel pe care îl evită vigilența și intransigența noastră.
Poate înainte de a trece indulgent peste semnele răului la politicianul preferat ar trebui să ne întrebăm cum am reacționa dacă ar face/spune fix același lucru politicianul pe care îl detestăm.
