În multe locuri din România, în ciuda schimbărilor sociale și tehnologice, sărbătorile de iarnă sunt în continuare un prilej pentru tineri de a merge cu colinda, alături de prieteni. Mediul rural se pare că este locul unde supraviețuiesc o parte dintre tradițiile dedicate Crăciunului. G4Media le-a adresat întrebări unor tineri muzicieni cunoscuți în domeniul lor, sau pur și simplu practicanți ai obiceiurilor moștenite, dacă tinerii mai obișnuiesc să păstreze tradițiile de sărbători.
Într-un sat de la poalele Apusenilor, tinerii păstrează încă tradițiile părinților și bunicilor lor, cum ar fi Călușarii, Craiul și Steaua. Andrei Haneș este un tânăr artist din Valea Mică, pasionat de muzica tradițională.
Andrei cântă la taragot încă de copil, când a fost remarcat și impulsionat să meargă la școala de muzică de Dumitru Fărcaș. Este un instrument pe care l-a studiat ani întregi, timp de multe ore pe zi, atât acasă cât și la liceul de muzică de la Cluj-Napoca.
El spune că în satul său natal de pe Valea Ampoiului, sunt patru categorii de colindători: feciorii, călușarii și copiii care merg cu Craii și cu Steaua.
Copiii fac repetiții de la prinderea postului. De câteva ori pe săptămână, merg acasă la câte unul dintre ei să repete, iar părinții îi servesc cu bunătăți. Mai demult, ”tratația” de bază consta în lapte cu arpacaș, aromatizat cu vanilie.
”La Crăciun, ei merg și colindă în fiecare casă. Mai demult erau răsplătiți cu colaci, carne și cârnați pe care le strângeau într-o desagă și o dădeau unuia dintre ei, care era numit măgar. Acesta o căra” spune Andrei.
Toată mâncarea era apoi folosită pentru o petrecere de Crăciun, la care participau fetele și băieții din sat.
Obiceiul se păstrează încă și este practicat și în prezent.
Anuța Iuga este o tânără interpretă de muzică tradițională din Maramureș. Este foarte de cunoscută pentru muzica tradițională de Crăciun.
”Noi avem mai multe subzone ale Maramureșului, așa că, în Maramureșul istoric, copiii încă merg la colindat îmbrăcați în costum popular și își pregătesc colinda așa, înainte cu câteva săptămâni.
Merg în grupuri la și noi de asemenea mergem în grupuri mai mari, de la casă și de acolo la altă casă. Cei mici merg la toată comunitatea, și la cel sărac și la cel bogat, dar noi cei mai mari mergem doar la prieteni acum (…) De obicei ne spunem dinainte ce colind vom colinda. Eu am un colind foarte frumos – O, ce bucurie mare – pe care îl cunoaște foarte multă lume și de obicei pe acesta îl cântăm”, a spus Anuța Iuga.
Maramureșul este una dintre cele mai recunoscute zone ale României pentru tradițiile de Crăciun. Augustin Albu le practică alături de tinerii din satul său.
”Colindatul încă are suflu (…) În zona Chiuarului, avem obiceiul colindatului. Copiii merg din casă în casă. Ca și ofrandă, copiii primesc un colăcuț pe care îl pun pe o botă. Copiii din zonele noastre păstrează obiceiul acesta”, spune Augustin.
Andrei Chirilă și Ioana Paula Maghiar sunt doi tineri din Bihor care spun că tradițiile din satul lor au supraviețuit așa cum au fost moștenite de la o generație la alta.
Le prezintă de oricâte ori au ocazia, dar le și practică, alături de prieteni și familie.
Ei sunt din satul Hotar, din zona Aleșdului. ”Avem colinde bătrânești de dinainte de a fi România în comunism, adică de când România era monarhie. Acele colinde se cântă din casă în casă, la cererea gazdei (…) fiecare gazdă cere o anumită colindă care i se potrivește lui. Dacă are o fată mai mică cere colinda fetii mici, dacă are o fată mai mare, colinda fetii mari” spune Andrei.
El a adăugat că până nu demult, toate colindele din zona lor au fost transmise pe cale orală, de la o generație la alta. Andrei mai spune că o colindă celebră, care își are originea în comunitatea din care vine este ”Hoi la”, un cântec străvechi care ”se bate toată noaptea” de Crăciun.
Tinerii mai pun că, prin participarea la momentele cheie ale Crăciunului, încearcă să contribuie la transmiterea și conservarea identității lor și a tradițiilor specifice zonei din care vin. (g4media.ro)
