România are investiţii directe de 420 mil. euro în Bulgaria, Cehia, Polonia şi Ungaria. Cele patru ţări au 5,1 mld. euro investite la noi, adică un „scor“ de 12 la 1. Ungurii, dintr-o ţară cu jumătate din populaţia României, au investit în România de 17 ori mai mult decât au investit românii în Ungaria.
♦ Cehii, tot la jumătate ca populaţie, au investit de 120 de ori mai mult în România decât românii în Cehia.
ZF.ro: La finalul anului 2022, stocul investiţiilor străine directe în România din Bulgaria, Cehia, Ungaria şi Polonia a atins suma de 5,1 mld. euro. În contrapondere, companiile româneşti au direcţionat spre aceleaşi patru ţări un total de 420 mil. euro, ceea ce înseamnă că la fiecare 12 euro investiţi de ţările amintite în România, românii au investit 1 euro în aceleaşi ţări, potrivit celor mai recente date furnizate de Banca Naţională a României (BNR).
În anul 1989, România ieşea din comunism braţ la braţ cu ţările din regiune şi mergeau către modelul capitalist occidental. Toate aceste ţări intrau pe acelaşi traseu de dezvoltare: atragerea investiţiilor străine directe. Cu toate acestea, România pleca cu un handicap în ceea ce priveşte credibilitatea pentru investitori şi perspectivele pentru o tranziţie mult mai lentă, este de părere profesorul Aurelian Dochia, analist financiar.
Aceste obstacole au făcut ca celelalte state, în special Ungaria, Polonia şi Cehia, să obţină mai rapid investiţii străine din partea occidentalilor. Ulterior, antreprenorii din aceste ţări au furat meserie de la companiile străine şi au făcut la rândul lor pasul către alte pieţe. „Au plecat cu un avans considerabil în faţa noastră şi s-au bucurat de la început de mai multă încredere din partea ţărilor europene dezvoltate care s-au grăbit să investească în ţările respective. Cât s-a discutat despre grupul de la Vişegrad cu care eram tot timpul comparaţi şi ne plângeam că România nu este luată în seamă? A fost un decalaj care a pornit încă din 1989“, spune el.
„Era un decalaj la nivel de dezvoltare şi un decalaj în ceea ce priveşte pregătirea. Tranziţia la noi a durat mai mult şi la ei mai puţin.“ (Răzvan Botea)
