Rezolvarea distanțării dintre tineretul sărac și statul francez nu va fi o sarcină ușoară pentru președintele Macron.
Franța își revine ușor dupa zilele de instabilitate urbană însă pe președintele Macron îl așteaptă o provocare și mai mare: Cum să elimine problemele expuse de aceste proteste, scrie Politico.
De-a lungul ultimelor zile, în discursul său public, Macron a încercat să găsească un echilibru între compasiune și fermitate. Acesta a descris împușcarea adolescentului de 17 ani Nahel M. în timp ce fugea de poliție ca fiind ceva „inacceptabil”, „fără scuză”. Dar Macron a descris și protestele ca fiind „manipularea inacceptabilă a morții unui adolescent”.
După ce și-a întrerupt vizita la summitul european de săptămâna trecută, Macron a încercat să arate că încă este la „cârma” țării, prin convocarea regulată a cabinetului pentru situații de criză și prin emiterea de ordine prim – ministrului și miniștrilor. Sâmbătă, el a anulat a o vizită plănuită de mai mult timp în Germania.
Președintele francez abia a ieșit din profunda criză politică legată de reforma pensiilor doar pentru ca acum să iasă la iveală și mai multă instabilitate.
Primul mandat al lui Macron a fost la fel de tumultuos, marcat de protestele jachetelor galbene, pandemia de Covid – 19 și amenințările constante de terorism.
Macron a acumulat „situații dificile de criză” care au nedumerit lumea, spune Bruno Cautrès, un analist politic la institutul Sciences Pro. „Este ca și cum Franța este o oală sub presiune, fiecare criză dezvăluie tensiuni, un conflict în societate, tensiuni legate de respectul care este datorat instituțiilor noastre… Țara noastră invocă constant valori republicane, însă se pare ca segemente mari din populație simt că asta nu este important pentru ei” mai spune acesta.
Șocul și furia acumulate în urma morții lui Nahel M., care era de origine Nord Africană, i-a forțat pe mulți să conștientizeze problemele legate de discriminare, integrare și infracționalitate din suburbiile pline de imigranți din jurul orașelor franceze.
Publicul pune presiune pe instituțiile de la conducere pentru a examina mai atent tehnicile polițenești și acuzațiile de rasism din aceste instituții. În 2017, spre exemplu, polițiștilor li s-a dat dreptul de a trage cu arma în anumite scenarii ipotetice, inclusiv atunci când un șofer refuză să oprească și este catalogat ca un pericol.
Pe lângă acuzațiile de discriminare aduse poliției, rezolvarea distanțării dintre tineretul dezavantajat din suburbii și instituțiile franceze va necesita mai mulți bani pentru politici axate pe rezolvarea problemelor – cauză și pe reducerea inegalităților sociale din domenii precum educația și locuințele sociale.
Însă adresarea acestor probleme vine fix într-un moment cănd guvernul își propune să limiteze cheltuielile. După ce a rezistat apelurilor de a se retrage în fața protestelor pașnice cauzate de reforma pensiilor, acțiunea lui Macron de „a scoate carnetul de cecuri” poate fi văzută ca o recompensare a protestatarilor.
Nevoia de a reconcilia țara într-un moment în care posibilitățile sale de manevrabilitate politică sunt limitate dupa pieredere majorității parlamentare anul trecut este o provocare dificilă pentru Macron.
El va trebui să fie atent la partidele din opoziție în timp ce probleme precum crima, identitatea și imigrația întră în prim – plan. Dacă lidera de extremă dreaptă, Marine le Pen, s-a abținut din a încuraja acționarea împotriva protestatarilor, locotenentul ei de încredere Jordan Barella conduce acuzațiile împotriva „criminalilor” care datorează „totul Republicii”.
Instabilitatea recentă a expus slăbiciuni care pot încuraja în viitor „tendințe populiste” a mai spus același oficial al guvernului. „Răspunsul nostru politic trebuie să fie unul rezonabil, care să adreseze realitatea și viața de zi cu zi a francezilor” a adăugat acesta. Ast este mai ușor zis decât făcut. (sursa)
