Marți 27 aprilie, Klaus Iohannis, în calitate de președinte al României, a susținut o conferință de presă de aproape o oră. Printre întrebările la care președintele nu se aștepta a fost și una legată în același timp atât de politica externă, cât și de cea internă.
„Domnule Președinte, puteți să-mi spuneți care a fost argumentul sau necesitatea pentru care România anul trecut, în septembrie, a finanțat cu 100.000 de euro presa și societatea civilă, mai concret protestele împotriva puterii din Belarus? În condițiile în care, în aceeași perioadă, Ministerul de Finanțe împrumuta bani pentru a face față atât refinanțării datoriei publice, cât și finanțării deficitului bugetului de stat”, a sunat întrebarea.
Președintele, care probabil n-a ascultat cu atenție întrebarea, s-a grăbit să răspundă în doi peri: „Una-i una, alta-i alta. Aceste chestiuni au fost foarte bine explicate la vremea respectivă și de mine, și de ministrul afacerilor externe. Noi am încurajat, prin diverse măsuri, împreună cu partenerii noștri, societatea civilă din Belarus și încurajăm în continuare Belarusul pe calea democratică”.
După care, când a fost întrebat care a fost, totuși, argumentul acestei finanțări, domnul Iohannis a redevenit același arogant inadaptat cu care ne-am obișnuit, răspunzând sec: „Acesta a fost argumentul!” (sursa)
DACĂ este așa cum a recunoscut nonșalant Iohannis în direct, în fața presei, concluzia – necesară și deloc lipsită de logică, este că la fel de bine ”România” – a se înțelege anumite structuri care toate îl au în cap pe Iohannis și, cum spunea tot el, partenerii noștri, au putut finanța și protestele anti-guvernamentale din România din 2017 sau 2018! De fapt, le-ar fi putut finanța chiar mai ușor! Mult mai ușor…
DACĂ este așa, în ce lagăr de țară trăim?
