Începând de luni, 22 mai, în ciuda repetatelor apeluri la dialog și rațiune, sindicatele din sistemul de învățământ au inițiat greva generală. Momentan nu se știe cât va dura această grevă, știm însă că acțiunea va afecta o parte semnificativă atât a mediului preuniversitar cât și cel universitar.
Mulți m-au întrebat cum de s-a ajuns în acest punct? Profesorii cer, pe bună dreptate, de mai multă vreme o creștere salarială. Un profesor debutant, cu studii superioare, conform grilei de salarizare câștigă astăzi 4.098 lei brut sau 2.424 net, iar un profesor cu 25 de ani experienţă ajunge la un salariu de bază de doar 3.227 lei net lunar. Fundaţia ”Friedrich Ebert România” a arătat că în 2022 o persoană avea nevoie de 3.275 lei net pe lună pentru a duce un trai decent. Dacă luăm în considerare acest prag, înseamnă că cei mai multți dintre profesori câștigă mai puțin decât ar avea nevoie pentru un trai decent. Având în vedere importanța lor socială, dar și așteptările pe care întreaga societate românească le are față de ei, acest nivel de salarizare este departe de a fi acceptabil.
Conform legii, salariile cadrelor didactice ar fi trebuit să crească până la nivelul grilei de salarizare din 2022 încă din anul 2020, dar majorarea a fost succesiv amânată de guvernele PNL conduse de Orban și Cîțu, iar anul trecut cabinetul condus de Nicolae Ciucă a aprobat două creșteri de câte 4 procente. Anul acesta, din lipsa resurselor necesare la buget, premierul Ciucă a anunțat că nu poate asigura mărirea solicitată de sindicate.
Ca profesor înțeleg foarte bine problemele și nevoile dascălilor. Întotdeauna am fost alături de ei, la fel cum de fiecare dată când PSD a guvernat veniturile acestora au crescut. Consider că protestul lor este unul justificat și legitim. În același timp însă, copiii nevinovați și familiile acestora nu trebuie să sufere, și nici procesul educațional. Totodată, ca parlamentar care susține coaliția de guvernare, înțeleg și poziția ingrată a Guvernului. Nu este vorba că nu vrea să mărească salariile profesorilor, însă pur și simplu, bugetul public nu suportă acum o astfel de măsură.
Pe de altă parte, este vital pentru viitorul nostru, al tuturor, ca soluțiile să fie discutate, negociate și convenite cu bună credință și responsabilitate. Degeaba se impun revendicări imposibil de susținut sau care nu se bazează pe consens. Fără dialog și fără responsabilitate, nu vom rezolva problema, din contră, se va deschide calea haosului și a prăbușirii.
Radicalizarea sindicatelor nu servește nimănui, mai ales că soluția fundamentală este una singură: noua lege a salarizării. În mod obligatoriu aceasta se va finaliza până la toamnă pentru că este jalon esențial în PNRR. Este o lege asumată și se va îndeplini cu certitudine. Acolo și doar acolo, cadrele didactice, dar și restul angajaților statului, de exemplu angajații fiscului sau cei din sistemul sanitar, își vor afla soluțiile la problemele de ordin salarial. De altfel acesta și este scopul primordial al proiectului: refacerea echilibrelor, eliminarea discrepanțelor și a inechităților, așezarea întregului sistem salarial pe temelie sigură, credibilă și predictibilă și mai ales sustenabilă financiar.
PSD și Ministerul Muncii au fost tot timpul deschise la dialog și vom proceda în aceeași manieră și acum. În acelaşi timp, românii trebuie să înțeleagă că vom rezista oricărei tentative de a arunca țara într-o spirală a revendicărilor care să spulbere toate echilibrele și să genereze faliment național. Sunt convins că atât liderii sindicali cât și cei politici vor găsi, cu calm și rațiune, soluția optimă pentru a ieși din acest impas, spre binele școlii românești.
Declarație politică, Camera Deputaților, Mai 2023
