Ador documentarele alea făcute pe fundul oceanului. Se bagă oamenii în submarine, costume speciale și încep să cotrobăie. Găsesc cele mai ciudate specii, pești turtiți, bulbucați, arătări incredibile, abia alea par excursii pe altă planetă. De aia îmi place și presa.
Mă uit în jur, în viața reală, și văd probleme cu salarii, cu spațiul de locuire, cu lipsa de acces la școala și spital, lipsă de paturi, moarte, multă moarte generată (și) de COVID.
Cobor ca un scafandru în băltoaca informației și mi se deschide o lume stranie de bulbucați, turtiți, ciudați, specii irelevante de alerte și orori. Șoșoacă urlă pe Pink Floyd, pe Facebook se urlă că se interzic cuvintele „mamă” și „tată” (știre falsă ordinară), alții se sufocă de la un un graffiti roz pe o biserică, ăia de la Guvern ne anunță a mia oară că nu sunt în stare să ne îngrijească în spitale, deci poliția trebuie să ne fugărească pentru amenzi și, deodată, se arată cea mai contorsionată și inutil-perversă arătare: propunerea unui registru al securiștilor înaintată de Claudiu Năsui, ministrul economiei.
Deși e ieșită din această băltoacă a irelevanței, propunerea lui Năsui are semnificațiile ei adânci. O semnificație privește chiar toată istoria anticomunismului și antisecurismului de după 90. Ai zice că securiștii înșiși au făcut legi împotriva securiștilor. Cum altfel să interpretezi când vezi un lung șir de incriminare a plevei, turnători mai mult sau mai puțin scârboși, colaboratori etc., iar în rest toată pleiada de șmecheri din vârful ierarhiei securiste s-o vezi stând cocoțată pe un morman de pensii și privilegii.
Aș zice deci, bazându-mă pe fapte brute din măreața istorie a anticomunismului românesc, că lupta împotriva securiștilor i-a protejat superb pe ăi mai nasoi securiști.
Cum s-a ajuns la „registru”
Ne întoarcem la Năsui, dar și la PSD, pentru că în moțiunea lor zăcea această acuzație de „securism”. PSD s-a apucat să copieze USR și ce discursuri mai sunt la modă. Acum câteva săptămâni, pesediștii apăreau cu cartoane de protest în Parlament. Un partid cu un procent enorm la alegeri copiază tacticile zgomotoase ale unui partid nou. E ceva ironie.
Aflat la guvernare, USR-ul sau PNL-ul au început cu tactici de obscurizare și netransparență (dacă au ajuns să facă cerere specială, ca să aflăm cine e purtătorul de cuvânt!), iar PSD a început să bată aiurea în tinichele. N-aveai destule motive să-l pui la zid pe Năsui? Nu era destul că familia lui e abonată la contracte publice? Nu, PSD a zis s-o dea și pe aia tare, cu „securiștii”.
Năsui a sărit în replică cu o inițiativă de facere a unui registru al securiștilor și rudelor lor, făcându-și și un portret de luptători în familie cu comunismul. E ceva tupeu aici, mai tot familionul e o mostră de burghezie roșie, cu membri ai familiei risipiți prin „comerț exterior” și alte zone bănoase tolerate din motive strategice de fostul regim (o înșiruire a afacerilor dinastiei Năsui, aici).
Miile de „povești de succes” ale capitalismului din anii 90
Năsui se laudă cu tatăl condamnat la pușcărie (condamnat în 87 în absență, tatăl fugise dintr-o misiune economică în SUA). Aia nu e „luptă”, e o decizie individuală, un pariu personal, câștigat de altfel. Pentru că după 89 așa au făcut averi uriașe, cu tatăl din SUA și unchiul bine înfipt în rețelele comerciale cu statul din anii 90. Afacerea Motorola rămâne una dintre miile de „povești de succes” ale capitalismului conchistador din acei ani.
Ar trebui înființat un registru cu tot capitalismul jegos făcut din mizeria prostimii care nu avea rude la „comerț exterior”. Că doar nu din spirit antreprenorial pursânge s-au gândit unii să vândă aparatură Motorola la suprapreț la SRI, Apărare și MAI.
Puțin îmi pasă de bătăliile cu „securiști”, pe mine mă interesează tupeul maxim de capitalist produs din rapt pe față. Multe afaceri de atunci au scăpat cu față curată după ‘jde mii de amânări în justiția aia mult iubită pentru care s-a tras gaz pe nas la 10 august.
Obținem astfel o familie extraordinar de cinstită precum familia Năsui. Tocmai pentru că e așa de cinstită o și propun să coordoneze registrul jafului capitalist din anii 90-2000. Mă interesează mult rezultatele și, oricum, alții mai cinstiți decât ei nu găsim.
Așa că Năsui-ministrul să se uite mai atent la registrul afacerilor propriei familii și să propună în Parlament ca tot românul să vândă câte ceva la suprapreț statului român. Să vezi atunci boom economic.
Propunerea e pentru nucleul dur de fani care „încă mai pun botul”
Măsura cu securiștii e ca aia cu „pensiile speciale”. Și e, îmi pare rău s-o spun, bună pentru orbiții de cauze irelevante. Cum să-i mai crezi când urlă de ani de zile că ei taie pensiile speciale și apoi nu taie mai nimic? Năsui știe din start că inițiativa lui nu este nici constituțională, nici nimic. O aruncăm în spațiul public doar așa, pentru nucleul dur de fani care încă pun botul, orice li s-ar spune.
Lupta cu securiștii a fost complet ratată. Ca și în cazul corupției, unde am văzut de nenumărate ori „sindicate” de corupți apărând DNA-ul și ridicându-le ode lui Coldea și lui Kovesi, nu avem în cazul Năsui decât o altă mostră de tupeu în care tocmai privilegiați ai fostului regim, care au știut să vândă statul la fier vechi în anii 90, dau acum și lecții de morală și lecții de macroeconomie. Știm și cum v-ați făcut banii. Știm și cum ați dus-o bine pe vremea lui Ceașcă.
Și Claudiu Năsui, Sebastian Burduja și mulți alții nu sunt produse ale securismului ceaușist, ci ale unui capitalism nesimțit în forma lui dură, de anii 90.
Singura diferență e că părinții lor tăceau și făceau. Progeniturile lor ne-au umplut televizoarele și Facebook-ul cu datul din gură moralist.
O glumă de final
Marius Oprea îl apără pe Năsui și ne povestește cum l-a ajutat tatăl acestuia în lupta lui anticomunistă. Nu mă miră. Dacă aș fi fost un îmbuibat din ambele regimuri (ce mai contează cum s-a produs îmbuibarea?) aș fi făcut la fel, aș fi susținut tot felul de lupte cu morile de vânt.
Ce observă Marius Oprea corect e că, totuși, lupta asta cu securiștii s-ar putea să fie îndreptată către fruntea lui Cioloș, că doar ei și-au făcut partidul în biroul unui securist sadea, cu acte în regulă, Alexandru Iordache, anchetator la Secu.
Citeşte întreaga ştire: Îi propun ministrului Năsui să facă un registru al capitalismului de jaf din anii ’90. Iar familia lui să coordoneze proiectul
